Recidiva biochimica in cancerul prostatic

Cancerul prostatic este cel mai comun cancer diagnosticat la barbati si a doua cauza de mortalitate prin cancer dupa cancerul pulmonar. Aproape 12 % dintre barbati vor dezvolta un cancer de prostata de-a lungul existentei lor, risc ce creste odata cu inaintarea in varsta. Varsta medie la diagnostic este in jurul varstei de 66 de ani. Aproape 70 % dintre cancerele de prostata sunt diagnosticate intr-un stadiu localizat, 10 % dintre cancere prezinta metastaze in ganglionii regionali, iar 5 % metastaze la distanta.

Majoritatea cancerelor localizate sunt tratate curativ fie prin prostatectomie radicala fie prin radioterapie. Mare parte dintre pacientii supusi terapiei locale prezinta o crestere progresiva a nivelului seric a antigenului prostatic specific (PSA) care este un marker al reluarii de evolutie a bolii, situatie cunoscuta si ca recidiva biochimica a bolii.

Newsletter DOC dedicat

In general, dupa prostatectomia radicala, nivelul PSA trebuie sa fie sub 0.2 ng/ml iar dupa radioterapie sub 0.5 ng/ ml. Definitia recidivei biochimice nu este foarte riguroasa in literatura de specialitate. Totusi, majoritatea expertilor considera recidiva biochimica daca exista doua cresteri consecutive a nivelului PSA. Factori de prognostic suplimentari pe langa cresterea valorilor PSA sunt velocitatea PSA, timpul pana la recidiva PSA, timpul pana la nadirul PSA, ca si tipicul recidivei PSA.

Scorul Gleason, stadiul bolii, nivelul PSA preterapeutic sunt factori predictivi pentru recidiva dupa terapia locala. Desi un scor Gleason de 7 sau inferior acestuia este asociat cu un prognostic mai bun decat un scor Gleason de 8 si peste, o crestere a PSA survenita dupa 2 ani de la momentul terapiei locale se asociaza cu o supravietuire mai mare decat situatia in care PSA creste pana in intervalul de 2 ani de la terapia locala.

Recidiva biochimica poate fi predictiva pentru dezvoltarea subsecventa a metastazelor la distanta precum si pentru mortalitate si adesea pacientii sunt extrem de ingrijorati de cresterea nivelului seric al PSA. Totusi, medicul curant trebuie sa lamureasca pacientul ca o crestere progresiva a nivelulii seric al PSA nu inseamna automat si o condamnare la moarte iar alegerea momentului optim de initiere a terapiei ramane o provocare pentru terapeut. Medicul se afla adesea in situatia de a lua decizia de initiere a hormonoterapiei in ideea de a intarzia dezvoltarea bolii metastatice, dar pe de alta parte si cu riscul de a expune inutil un pacient unui tratament cu efecte secundare deloc de neglijat, in situatii in care supravietuirea nu  este afectata de catre boala de baza. Nu toti pacientii cu recidiva biochimica prezinta acelasi prognostic.

Optiuni terapeutice

Algoritmul decizional terapeutic in caz de recidiva biochimica ramane controversat. O serie intreaga de factori sunt luati in calcul. Printre acesta se numara: tipul terapiei locale efectuate, speranta de viata a pacientului, calitatea vietii, riscul pentru cresterea morbiditatii, intentia de curabilitate, etc.

Nu exista ghiduri bine stabilite pentru pacientii cu cancer de prostata avansat la care terapia locala a esuat. Mentinerea unui echilibru intre controlul bolii, minimizarea toxicitatii si eventuala intoleranta la tratament este dificil de obtinut. Terapia de deprivare androgenica(ADT), desi capabila sa limiteze progresia bolii si sa reduca obstructia urinara, este insotita de efecte adverse precum anemia, bufeuri, tulburari gastrointestinale, pierderea libidoului, impotenta, osteoporoza, ginecomastie, tromboza venoasa profunda, infarct miocardic sau modificari psihologice.

Variantele terapeutice pentru ADT include: agonisti LHRH, blocada androgenica totala (analog LHRH asociat cu antiandrogenic oral), monoterapie cu antiandrogen nesteroidian sau antagonist LHRH. Administrarea agonistilor poate fi continua sau intermitenta, varianta cu beneficii in ceea ce priveste intensitatea efectelor secundare si calitatea vietii, dar inca neomologata de catre forurile internationale. De asemenea, terapia hormonala poata fi administrata precoce sau tardiv, fiecare dintre optiuni avand proprii sustinatori. Majoritatea studiilor clinice atesta superioritatea terapiei precoce in ceea ce priveste controlul bolii si implicit supravietuirea.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0