Alterarile globulelor rosii contribuie la declansarea lupusului (studiu)

Lupusul poate fi declanșat de un proces defect în dezvoltarea globulelor roșii, potrivit unui studiu condus de cercetătorii de la Weill Cornell Medicine.

Lupusul, cunoscut și sub denumirea de lupus eritematos sistemic, este o afecțiune cronică bazată pe atacuri intermitente și uneori debilitante ale sistemului imunitar asupra țesuturilor sănătoase ale corpului, inclusiv pielea, articulațiile, foliculii de păr, inima și rinichii. 

Un factor de bază comun este producția anormal de crescută de proteine de activare a sistemului imunitar numite interferoni de tip I. Tratamentele, care sunt adesea pe termen lung și au efecte secundare, urmăresc suprimarea activității imune, inclusiv inflamația determinată de interferon. Nu există niciun remediu pentru lupus, iar modul în care această boală apare este încă în mare parte neclar. 

Un studiu¹ publicat în jurnalul științific Cell a descoperit că, la un număr de pacienți cu lupus, globulele roșii în curs de maturizare nu reușesc să scape de mitocondriile lor - reactoare moleculare minuscule care ajută la transformarea oxigenului în energie chimică în majoritatea tipurilor de celule, dar sunt în mod normal excluse din celulele roșii din sânge. Această reținere anormală a mitocondriilor poate declanșa cascada activității imune inadecvate și dăunătoare, care este caracteristică bolii.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Potrivit autorilor studiului, descoperirile susțin că globulele roșii din sânge pot juca un rol cu adevărat important în declanșarea inflamației la un subgrup de pacienți cu lupus, ceea ce ar putea deschide acum o cale către noi posibilități de intervenție terapeutică pentru această afecțiune.

Lupusul și globulele roșii, o nouă perspectivă

Alte cercetări anterioare au arătat mitocondrii defecte în celulele imune ale pacienților cu lupus. În studiul de față, cercetătorii au examinat celulele roșii din sânge, care se presupune că nu au deloc mitocondrii. Ei au descoperit că un număr mare de pacienți cu lupus aveau celule roșii din sânge cu niveluri detectabile de mitocondrii - și aceste celule au fost deosebit de frecvente la pacienții cu cele mai severe simptome de lupus. În schimb, martorii sănătoși nu au avut celule roșii în sânge care conțineau mitocondrii.

Oamenii de știință au investigat apoi modul în care celulele roșii umane scapă în mod normal de mitocondrii pe măsură ce se maturizează, deoarece studiile anterioare au examinat în principal acest aspect la șoareci și de ce acest proces ar putea fi defect la pacienții cu lupus.

Experimente ulterioare au dezvăluit modul în care aceste globule roșii anormale provoacă inflamație. În general, pe măsură ce globulele roșii din sânge îmbătrânesc sau prezintă semne de deteriorare, ele sunt îndepărtate de celulele imune captatoare numite macrofage. 

Anticorpii care leagă celulele roșii din sânge facilitează, de asemenea, eliminarea acestora. Odată ingerat de macrofage, ADN-ul mitocondrial al celulelor roșii din sânge stimulează o cale inflamatorie puternică numită calea cGAS/STING, care, la rândul său, conduce producția de interferon de tip I. 

Subliniind relevanța acestor constatări, acei pacienți cu lupus cu celule roșii din sânge care conțin mitocondrii și dovezi ale anticorpilor anti-RBC circulanți au avut semnături de interferon mai mari în comparație cu cei care nu au avut, spun cercetătorii.

Aceștia intenționează să studieze mai departe procesul complex prin care mitocondriile sunt reținute în celulele roșii din sânge și ajung să conducă la activarea imunitară anormală. Identificarea pacienților ale căror simptome de lupus sunt conduse în acest mod ar putea permite detectarea probabilității de a trece prin crize de lupus și identificarea unor terapii specifice pentru ei.

Cum se tratează lupusul în prezent?

Tratamentul lupusului include diverse medicamente și remedii de stil de viață.

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)

AINS-urile fără prescripție medicală, cum ar fi naproxenul sodic și ibuprofenul, pot fi utilizate pentru a trata durerea, umflarea și febra asociate cu lupusul, cele mai puternice fiind disponibile pe bază de rețetă. Efectele secundare ale acestor medicamente pot include sângerări ale stomacului, probleme cu rinichii și un risc crescut de probleme cardiace.

Medicamente antimalarie

Medicamentele utilizate în mod obișnuit pentru tratarea malariei, cum ar fi hidroxiclorochina, influențează sistemul imunitar și pot ajuta la scăderea riscului de apariție a lupusului. Efectele secundare pot include tulburări gastrice și, foarte rar, afectarea retinei ochiului. Se recomandă examene regulate ale ochilor în perioada administrării acestor medicamente.

Corticosteroizi

Prednisonul și alte tipuri de corticosteroizi pot contracara inflamația generată de lupus. Dozele mari de steroizi, cum ar fi metilprednisolonul sunt adesea folosite pentru a controla boli grave care implică rinichii și creierul. Efectele secundare includ creșterea în greutate, vânătăi ușoare, subțierea oaselor, hipertensiune arterială, diabet și risc crescut de infecție. Riscul de efecte secundare crește pe măsură ce dozele sunt mai mari și terapia este pe termen mai lung.

Imunosupresoare

Medicamentele care suprimă sistemul imunitar pot fi utile în cazurile grave de lupus: azatioprină, micofenolat, metotrexat, ciclosporină și leflunomidă. Reacțiile adverse potențiale pot include un risc crescut de infecție, leziuni hepatice, scăderea fertilității și un risc crescut de cancer.

Medicamente biologice

Medicamentul belimumab, administrat intravenos, reduce simptomele lupusului la unele persoane. Efectele secundare includ greață, diaree și infecții. Rareori, poate apărea agravarea depresiei.

Rituximab

Rituximabul poate fi benefic pentru unii pacienți la care alte medicamente nu au funcționat. Efectele secundare includ reacții alergice la perfuzia intravenoasă și infecții.

În ceea ce privește stilul de viață și remediile casnice pentru lupus, e indicat ca pacientul:

  • Să fie atent la soare. Deoarece razele ultraviolete pot declanșa o erupție, trebuie ca pacientul să poarte o pălărie, o cămașă cu mâneci lungi și pantaloni lungi când iese la soare și să folosească o cremă cu factor de protecție solară înaltă (FPS 50 sau mai mult).
  • Să facă mișcare în mod regulat. Exercițiile fizice pot ajuta la menținerea oaselor puternice, la reducerea riscului de atac de cord și la o stare de spirit mai bună.
  • Să nu fumeze. Fumatul poate agrava efectele lupusului asupra inimii și vaselor de sânge.
  • Să aibă o alimentație cât mai sănătoasă. O dietă sănătoasă pune accentul pe legume, fructe și cereale integrale (pâine integrală, paste integrale etc.). Uneori este posibil ca medicul să recomande restricții alimentare, mai ales dacă pacientul are hipertensiune arterială, leziuni renale sau probleme gastro-intestinale. 
  • Să ia în calcul suplimentele cu ulei de pește. Suplimentele cu ulei de pește de mare adâncime conțin acizi grași Omega 3 care pot fi benefici pentru persoanele cu lupus, după cum indică unele cercetări preliminare.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Cell - Erythroid mitochondrial retention triggers myeloid-dependent type I interferon in human SLE
https://www.cell.com/cell/fulltext/S0092-8674(21)00880-1
1. Studiul „Erythroid mitochondrial retention triggers myeloid-dependent type I interferon in human SLE.”, apărut în Cell, 2021; DOI: 10.1016/j.cell.2021.07.021, autori: Simone Caielli et al.
Mayo Clinic - Lupus
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/lupus/diagnosis-treatment/drc-20365790


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0