Spirometrie: ce este și când se recomandă?

Spirometria este un instrument valoros în diagnosticul mai multor boli care afectează respirația, cum ar fi BPOC-ul și astmul. Află când se recomandă și ce presupune procedura!

Ce este spirometria?

Spirometria este un test simplu folosit pentru a ajuta la diagnosticarea și monitorizarea anumitor afecțiuni pulmonare, măsurând cât de mult aer poate expira brusc o persoană  (într-o singură expirație forțată special pentru test). Se efectuează folosind un dispozitiv numit spirometru, care este un dispozitiv mic atașat cu un cablu de un muștiuc. Spirometria se poate face în cabinetul medicului sau într-un laborator special de testare a funcției pulmonare.

TESTARE PCR COVID-19

Când se recomandă spirometria?

Spirometria poate fi utilizată pentru diagnosticarea unei afecțiuni pulmonare dacă pacientul vine cu simptome sau dacă medicul simte că persoana are un risc crescut de a dezvolta o anumită afecțiune pulmonară. De exemplu, spirometria poate fi recomandată dacă există o tuse persistentă sau dacă un pacient are peste 35 de ani și fumează.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Spirometria este testul standard de respirație pentru diagnosticul bronhopneumopatiei obstructive cronice (BPOC). Medicii folosesc acest test pentru a detecta BPOC la persoanele cu expunere la factori de risc, în principal fumul de țigară, indiferent dacă au sau nu simptome, pentru a confirma o obstrucție a căilor respiratorii și pentru a stabili gradul de severitate a obstrucției fluxului de aer în BPOC.

Spirometria este, de asemenea, un test standard pentru persoanele luate în considerare pentru intervenții chirurgicale sau pentru a verifica starea generală de sănătate a persoanelor care au alte afecțiuni, cum ar fi poliartrita reumatoidă.

În plus, spirometria ajută la stabilirea obiectivelor tratamentului și la monitorizarea răspunsului la terapie (cum răspunde pacientul la tratament) și contribuie la prezicerea rezultatelor și a supraviețuirii pacientului pe termen lung.

Afecțiunile care pot fi monitorizate folosind spirometria includ astmul (o afecțiune pe termen lung în care căile respiratorii se inflamează periodic și se îngustează), bronhopneumopatia obstructivă cronică (grup de afecțiuni pulmonare în care căile respiratorii se îngustează), fibroza chistică (afecțiune genetică în care plămânii și sistemul digestiv se înfundă cu mucus gros și lipicios) și fibroza pulmonară (cicatrizarea plămânilor).

Ce presupune pregătirea pentru spirometrie?

Medicul poate solicita pacientului ca în ziua testului să nu utilizeze anumite inhalatoare sau medicamente. E bine ca acesta să poarte haine mai largi, confortabile, și să evite mesele bogate înainte de testare. Spirometria nu este un test dureros, însă trebuie repetat de mai multe ori, pentru ca medicul să se asigure că rezultatele sunt exacte. 

Așadar, e bine de reținut că pacientul trebuie să-și ia medicamentele zilnice înainte de testare, cu excepția cazului în care medicul îl instruiește altfel, să nu fumeze cel puțin șase ore înainte de testare, iar dacă are un inhalator cu acțiune scurtă care este utilizat numai în funcție de necesități, e bine ca acesta să nu fie utilizat timp de șase până la opt ore înainte de testare, dacă este posibil.

Cum se desfășoară o spirometrie?

În timpul testului, pacientul trebuie să stea în poziție verticală. Pe nas i se plasează o clemă și apoi i se oferă o piesă bucală din plastic conectată la mașina de spirometrie. Persoana trebuie să își țină buzele strânse în jurul muștiucului. Tehnicianul îi cere pacientului să respire cât mai mult și mai profund și apoi să sufle cât de tare și de repede poate. Acest efort maxim este foarte important, iar testarea se va repeta de cel puțin trei ori pentru a obține cele mai bune rezultate.

Tehnicianul îi poate oferi pacientului un medicament pentru a-i deschide căile respiratorii și apoi va repeta testul pentru a vedea dacă respirația se îmbunătățește odată cu administrarea medicamentului. Testarea poate dura aproximativ 30 până la 45 de minute. După spirometrie, pacientul poate reveni la activitățile zilnice normale.

O inhalare completă urmată de o expirație forțată permite spirometrului să ia măsurători precum:

  • Capacitate vitală - CV (volumul maxim de aer eliminat printr-o expirație maximă după o inspirație maximă);
  • Capacitate vitală forțată - CVF (volumul de aer pe care o persoană îl poate expira forțat într-o singură respirație);
  • Volum expirator forțat într-o secundă - VEMS (volumul de aer pe care o persoană îl poate expira în prima secundă a unei expirații forțate).

Cum se calculează rezultatele spirometriei?

Valorile normale sunt calculate în funcție de vârsta, înălțimea și genul pacientului. Dacă o valoare este anormală, poate fi prezentă o problemă pulmonară. Uneori, un pacient cu plămâni normali poate avea o valoare a testului de respirație anormală. În funcție de rezultatele testului, medicul poate prescrie inhalatoare sau medicamente pentru a ajuta pacientul să-și îmbunătățească funcția pulmonară. Testarea poate fi repetată la viitoarele vizite pentru a i se monitoriza funcția pulmonară.

Limitele măsurătorii sunt considerate normale dacă VEMS și CVF sunt la 80-120% din valorile de referință și dacă VEMS/CV este peste 70%.

Când este contraindicată spirometria?

Spirometria, care pentru majoritatea persoanelor este un test simplu și sigur, poate să nu fie la fel de sigur pentru oamenii care se confruntă cu angina pectorală instabilă, au trecut printr-un atac de cord, au hipertensiune arterială necontrolată sau au făcut o operație la cap, piept, stomac sau ochi.

Cum ajută spirometria în tratamentul BPOC?

Dacă testul de spirometrie al unei persoane și alte teste de diagnostic, cum ar fi o radiografie toracică, indică faptul că are BPOC, cel mai important lucru pe care pacientul îl poate face este să renunțe la fumat și să ia măsuri pentru a evita fumatul pasiv, potrivit Centrelor SUA pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC). 

Medicii recomandă, de asemenea, reabilitarea pulmonară, adică un program personalizat care implică o anumită dietă, exerciții fizice și tehnici de conservare a energiei. În plus, tratamentul pentru BPOC include următoarele opțiuni medicamentoase:

  • Bronhodilatatoare - relaxează mușchii căilor respiratorii, ceea ce îi deschide și ușurează respirația unei persoane.
  • Steroizi - reduc umflarea căilor respiratorii.
  • Antibiotice - tratează infecțiile respiratorii.

Unele tratamente pentru BPOC în formă severă includ oxigenoterapia și intervenția chirurgicală. Terapia cu oxigen ajută persoanele cu o formă gravă de BPOC, care au un nivel scăzut de oxigen, să respire mai bine. Operația poate implica un transplant pulmonar sau îndepărtarea părților bolnave ale plămânului.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NHS - Spirometry
https://www.nhs.uk/conditions/spirometry/
American Lung Association - What Is Spirometry and Why It Is Done
https://www.lung.org/lung-health-diseases/lung-procedures-and-tests/spirometry


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0