Cauzele, simptomele și tratamentul pentru Pericardită ("lichid la inimă")

Pericardita se referă la o inflamație a pericardului, o membrană asemănătoare unui sac care învelește inima, formată din două straturi subtiri (seros și fibros). Acest țesut de forma unui sac, care învelește miocardul sau mușchiul inimii, este cel care îl menține nemișcat și care îl ajută să funcționeze. În termeni populari, afecțiunea se mai numește "apă la inimă" sau "lichid la inimă".

Este important de reținut că o cantitate mică de lichid menține separate aceste două straturi din care e alcătuit pericardul, astfel încât să nu existe frecare între ele.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Cauze pericardită

Cauza pericarditei este, de cele mai multe ori, necunoscută, deși infecțiile virale sunt un motiv frecvent întâlnit. Pericardita apare, însă, adeseori după o infecție respiratorie.

Pericardita cronică sau recurentă, spun specialiștii, este, de regulă, rezultatul unor boli autoimune, cum ar fi lupusul, scleroderma și poliartrita reumatoidă. În cazul acestor afecțiuni, sistemul imunitar produce anticorpi care atacă în mod greșit țesuturile sau celulele "sănătoase" din corp.

Alte cauze posibile ce pot sta la baza pericarditei sunt:

infarctul miocardic și o intervenție chirurgicală la inimă
insuficiența renală, HIV/SIDA, cancerul, tuberculoza și alte probleme de sănătate
traumatismele în urma accidentelor ori leziunile apărute în urma radioterapiei
tratamentul cu anumite medicamente, cum ar fi unele anticonvulsivante, unele medicamente anticoagulante și unele substanțe care tratează bătăile neregulate ale inimii.

După cum subliniază experții, cauzele ce duc la pericardita pot fi multiple:

O pericardită virală este cauzată de o complicație a unei infecții virale (de cele mai multe ori, un virus gastrointestinal)
Pericardita bacteriană este cauzată de o infecție bacteriană, cum ar fi tuberculoza.
Pericardita fungică este cauzată de o infecție fungică.
Pericardita poate fi cauzata și de o infecție de pe urma unui parazit.
Anumite afecțiuni autoimune pot cauza pericardită.
Un traumatism în zona pieptului, cum ar fi după un accident rutier, poate duce la pericardită traumatică.
Alte probleme de sănătate ale pacientului pot fi și ele cauze ale pericarditei: insuficiența renala (duce la pericardită uremică); tumorile; bolile genetice, așa cum este febra familială mediteraneană; sau, mai rar, anumite medicamente care suprimă sistemul imunitar.
De multe ori, însă, cauza pericarditei nu este cunoscută, iar în acest caz, boala se numește pericardită idiopatică.

Simptome pericardită

Pericardita poate cauza durere în piept care:

este ascuțită, este precum un junghi (cauzată de faptul că inima se freacă de pericard),
se poate agrava atunci când pacientul tușește, înghite, inspiră adânc sau stă întins pe pat
se ameliorează atunci când pacientul stă aplecat înspre față.

Un alt simptom care poate să indice că ar fi vorba despre pericardită este faptul că pacientul poate să simtă nevoia de a se apleca ori de a se ține de piept, pentru a respira mai bine.

Alte simptome ale pericarditei pot fi:

durere în spate, în zona gâtului sau în umărul drept
dificultatea de a respira, atunci când pacientul se întinde în pat
tusea seacă
anxietate sau oboseală.

Pericardita mai poate cauza umflarea picioarelor și a gleznelor. Experții spun că acesta poate fi un simptom al pericarditei constrictive. Dacă ai și alte simptome ale pericarditei constrictive, cum ar fi dispneea (dificultate în respirație), umflarea picioarelor și a labelor picioarelor, retenție de apă, palpitații și umflarea abdomenului, sună medicul cardiolog pentru a stabili un consult de specialitate.

În funcție de tipul pericarditei, semnele și simptomele bolii pot include unele dintre următoarele (sau chiar toate simptomele de mai jos):

durere ascuțită în piept, către centru sau către partea stângă a pieptului, care este o durere intensă în timp ce persoana inspiră
dificultate în respirație (dispnee) când persoana stă înclinată
palpitații
febră nu foarte mare
o stare generală de slăbiciune, oboseală ori de rău
tuse
umflarea zonei abdominale ori umflarea picioarelor.

Tipuri de pericardită

Există mai multe tipuri de pericardită, iar fiecare dintre acesta este caracterizat de anumite aspecte.

Pericardită uscată sau fibrinoasă - este tot o inflamație, în care pericardul este infiltrat de un exsudat fibrinos. Acesta este alcătuit din leucocite și fibrină.
Pericardită lichidiană - inflamația duce la acumularea de lichid în pericard și pentru că volumul acestui lichid crește, organele din jur sunt afectate - are loc compresia lor.
Pericardită constrictivă - are loc când pericardul este îngroșat și cicatrizat. Din acest motiv, inimii ii va fi dificil să funcționeze pentru a pompa sângele.

Specialiștii subliniază că pericarditele acute sunt cele care au o evoluție cu o durată sub 6 săptămâni, iar în această categorie sunt incluse: pericardita fibrinoasă (uscată) și pericardita lichidiană.

Pe de altă parte, există pericardite cronice, care au o evoluție ce se întinde pe mai mult de 3 luni - aici sunt incluse pericardita constrictivă, cea efuzivă și altele.
Pericardita cronică este împărțită în două categorii:

Incesantă (acest tip apare în interval de 6 săptămâni de la întreruperea tratamentului pentru pericardita acută)
Intermitentă (apare după 6 săptămâni de la reducerea tratamentului pentru pericardita acută).

Alți experți au alte clasificări și împart pericardita în 5 grupuri, în funcție de tipul de lichid care se acumulează în jurul inimii: seroasă, purulentă, fibrinoasă, hemoragică și cea în care țesutul afectat dezvoltă un aspect brânzos.

Tratamentul pentru pericardită

Tratamentul depinde de cauza pericarditei, cât și de severitatea bolii. Cazurile de pericardită ușoară pot să nu necesite tratament, însă este bine ca pacientul să fie văzut de un medic cardiolog.

Tratament medicamentos

Medicamentele prescrise de medic și folosite pentru a reduce inflamația și edemul asociate cu pericardită sunt: unele calmante (aspirină sau ibuprofen); colchicina (un medicament care reduce inflamația din corp); corticosteroide (cum ar fi prednisonul), pe care medicul le prescrie dacă pacientul nu răspunde bine la alte medicamente.

În martie, FDA a aprobat un nou medicament special pentru tratarea pericarditei recurente. Numit rilonacept (Arcalyst), acesta vizează o substanță implicată în inflamația de bază care declanșează pericardita. Medicamentul este luat ca o injecție săptămânală auto-administrată. Într-un studiu clinic, medicamentul a ajutat la calmarea simptomelor dureroase și a scăzut riscul de apariții viitoare. Efectele secundare includ roșeață sau umflare la locul injectării și simptome respiratorii, cum ar fi curgerea nasului și tusea.

Tratament chirurgical sau spitalizare

Uneori, pacientul poate avea nevoie de spitalizare și de anumite proceduri medicale. Dacă medicul suspectează că pacientul are o complicație periculoasă apărută în urma pericarditei, va fi necesară spitalizarea. În situația în care este prezentă complicația, medicul poate recomanda o procedură pentru a extrage lichidul de la inimă:

pericardiocenteza - în această procedură, medicul folosește un ac steril sau un tub mic pentru a drena excesul de lichid din cavitatea pericardului;
pericardectomie - în cazul în care pacientul are pericardită constrictivă, este posibil să aibă nevoie de o procedură chirurgicală, pentru a se îndepărta întregul pericard, care a devenit rigid și care îngreunează funcția inimii.

Prevenția pericarditei

Nu există o modalitate concludentă de a preveni pericardita, în special cazurile de pericardită virală. Totuși, dacă suferi de pericardită, respectarea planului de tratament, utilizarea colchicinei și evitarea corticosteroizilor, poate reduce riscul ca aceasta să reapară.

Până să te recuperezi complet, odihnește-te și evită activitatea fizică intensă. Discută cu medicul tău cât timp ar trebui să îți limitezi activitatea. Dacă observi semne de recidivă, consultă medicul cât mai curând posibil.

Ce se întâmplă la consultație

Medicul îți va asculta inima, deoarece pericardita poate schimba sunetul pe care îl produce. În plus, pentru a confirma pericardita, medicul poate să facă și alte teste:

analize de sange
radiografie toracică,
electrocardiogramă (EKG)
ecocardiogramă

EKG-urile sunt sigure și nedureroase, iar unii medici le fac și după operație.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
Cleveland Clinic - https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17353-pericarditis
American Heart Association - https://www.heart.org/en/health-topics/pericarditis/what-is-pericarditis
American Heart Association - https://www.heart.org/en/health-topics/pericarditis/prevention-and-treatment-of-pericarditis
Harvard Health Publishing - https://www.health.harvard.edu/heart-health/new-treatment-for-pericarditis-approved
NHS Pericarditis - https://www.nhs.uk/conditions/pericarditis/

Te-ar mai putea interesa și...

Te-ar mai putea interesa și