Osteomalacia, boala oaselor moi - cauze, simptome, tratament

Dezechilibrul de minerale și vitamine poate duce la pierderi osoase pentru adult, într-o condiție similară rahitismului la copii. Osteomalacia reprezintă o demineralizare osoasă cauzată de lipsa de calciu, vitamina D și fosfați din organism. Afectează metabolismul osos și duce la așa-numitele „oase moi”, fragile și predispuse la fracturi. Vârstnicii sunt mai predispuși la această afecțiune, mai ales din cauza expunerii scăzute la soare, care duce la producția scăzută de vitamina D. Odată cu înaintarea în vârstă, atât sinteza vitaminei D prin piele, cât și absorbția intestinală a acesteia scad, crescând șansele de osteomalacie și alte probleme osoase precum osteoporoza.

Celulele vii din os secretă proteine care formează osteoidul, un material care stă la baza structurii osului. Aceste celule mai secretă și substanțe care conțin minerale, cum sunt calciul și fosfatul. Acestea sunt strâns legate între ele și conectate la structura proteică de bază. Acest proces se numește mineralizare. Datorită mineralelor oasele sunt dure și rezistente. 

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

De regulă, în timpul vieții există o anumită cantitate de turnover osos. Adică, anumite părți ale oaselor sunt defalcate, în timp ce simultan alte părți reînvie țesutul osos. În osteomalacie, o parte din matricea osoasă subiacentă existentă nu mai este mineralizată. De altfel, nici când se formează un os nou, acesta acestea nu mai este mineralizat corespunzător. Altfel spune, scade cantitatea de calciu și de alte minerale, iar oasele nu mai sunt rezistent, ci se înmoaie foarte mult. 

Clinic, osteomalacia se poate confunda ușor cu osteoporoza. Componența scheletului uman sănătos este alcătuită în proporție de 60% din minerale (hidroxiapatită de calciu) și 40% material organic (mai ales colagen). Osteoporoza cauzează oase poroase și fragile, iar osteomalacia, oase moi. Diferența constă în consistența osoasă și raportul dintre minerale și material organic. În cazul osteoporozei, raportul dintre minerale și colagen se încadrează în niveluri normale. În cazul osteomalaciei, nivelul de minerale este redus în raport cu nivelul de materiale organice.

Simptome osteomalacie

Deși asemănătoare în simptomatologie cu osteoporoza, osteomalacia este o afecțiune cu totul diferită. De obicei, osteomalacia debutează prin dureri de șolduri și de spate în zona lombară, care se extinde apoi spre brațe și piept. Durerea este simetrică, dar nu radiază, și apare concomitent cu sensibilitatea față de oasele afectate. Și mușchii din zonele afectate vor slăbi, ducând la mobilitate scăzută. 

Ca urmare a demineralizării, oasele se îndoaie mult mai ușor și sunt predispuse la fracturi. Acest fapt duce la deformări ale pelvisului și lordoză lombară (arcuire nefirească a zonei lombare). Mersul pacientului va fi tărăgănat, cu tălpile arcuite în laterale și pasul legănat. Aceste simptome pot să apară și la adultul care a avut rahitism în copilărie, dar nu a fost tratat, deformările oaselor devenind permanente. 

Cu timpul, pacientul cu osteomalacie poate avea fracturi din ce în ce mai dese, din vătămări aparent banale (căzături, entorse etc.). Diagnosticul va fi dificil de depistat înainte de aceste fracturi frecvente. Majoritatea pacienților raportează doar oboseală cronică, iar durerile de oase nu sunt constante, ci apar doar sub influența presiunii sau vătămării. 

Alte simptome ale osteomalaciei includ:

  • Durere osoasă și articulară difuză (mai ales a spatelui, șoldurilor și picioarelor)
  • Mușchi slăbiți sau atrofiați
  • Dificultate la mers, pacientul merge clătinat
  • Hipocalcemie (lipsă de calciu în sânge)
  • Oase slabe, moi
  • Fracturi dese
  • Îndoirea oaselor, mai ales la picioare
  • Vertebrele tasate și statura diminuată
  • Aplatizarea pelvisului

Cauzele osteomalaciei și factorii de risc

Osteomalacia are două cauze principale: absorbția insuficientă a calciului în intestin și deficiența de fosfați cauzată de anomalii renale (afecțiuni ale rinichilor). Prima cauză este cea mai întâlnită și poate avea rădăcinile în alimentația deficitară (lipsa calciului alimentar) sau în rezistența la acțiunea vitaminei D. 

Deficiența de vitamina D mai poate proveni și din următoarele cauze:

  • Malabsorbție intestinală (cauzată de o boală inflamatorie intestinală sau de boala celiacă)
  • Malnutriția mamei în sarcină
  • Insuficiență renală cronică
  • Acidoză tubulară renală
  • Metabolism nefuncțional (care nu poate absorbi vitamina D și fosfații)
  • Hipofosfatemie (lipsa de fosfați în sânge)
  • Tratament de lungă durată cu medicamente anticonvulsive
  • Tumori canceroase osoase (osteomalacie oncogenă)

Factorii de risc ai osteomalaciei includ înaintarea în vârstă și expunerea scăzută la soare. Odată cu vârsta, abilitatea organismului de a produce, sintetiza (prin razele UVB ale soarelui) și absorbi vitamina D scade semnificativ, deci calciul nu se va mai putea absorbi eficient.

Scăderea producției de vitamina D poate avea ca și cauze: 

  1. Obezitatea, care poate duce la creșterea sechestrului adipos, ceea ce are ca rezultat mai puțin substrat de calcidiol disponibil pentru activare.
  2. Înaintarea în vârstă: La persoanele în vârstă, producția de vitamina D scade și, în general, stocarea vitaminei D scade odată cu vârsta.

Printre factorii de risc în osteomalacia se numără și:

  • Osteomalacia indusă de tumori, cunoscută și sub denumirea de osteomalacie oncogenă, este o boală paraneoplazică dobândită rară, caracterizată prin hipofosfatemie și pierderea renală de fosfat. Este de obicei cauzată de tumori benigne care implică pielea, mușchii, oasele extremităților sau sinusurile paranazale.
  • Anumite medicamente: Medicamentele antiepileptice, inclusiv fenobarbitalul https://www.doc.ro/medicamente/src/PHENOBARBITALUM/%20?itms=110 , fenitoina și carbamazepina sporesc catabolismul calcidiolului prin inducerea activității P-450. Agenții antifungici precum ketoconazolul cresc necesarul de vitamina D prin inhibarea 1-alfa-hidroxilazei (CYP27B1)1.
  • Utilizarea pe termen lung a steroizilor are, de asemenea, implicații pentru deficitul de vitamina D, posibil prin creșterea activității 24-hidroxilazei1. 

Cum se diagnostichează osteomalacia

Osteomalacia este o boală, care, uneori este diagnosticată foarte greu, mai ales în etapele incipiente ale bolii. Iar asta se întâmplă din cauza faptului că boala poate provoca simptome vagi care pot fi cauzate de o serie de afecțiuni medicale diferite. 

Se poate întâmpla ca simptomele osteomalaciei să fie confundate cu boli precum polimialgia reumatică, fibromialgia sau chiar boala metastatică a osului. Întrucât simptomele pot fi asemănătoare cu osteoporoza, osteomalacia se va diagnostica prin teste de laborator. Principalul indiciu este un nivel al vitaminei D extrem de scăzut în sânge. Nivelul seric de 25(OH)D este considerat în prezent cel mai bun marker al statusului vitaminei D și este de obicei sever scăzut (<10 ng/mL) la pacienții cu osteomalacie nutrițională. Medicul va mai testa și nivelul calciului din ser și urină, fosfatul seric, dacă există o creștere a fosfatazei alcaline serice și a hormonului paratiroidian (care are rolul de a menține nivelul calciului în sânge). 

Constatările radiografice pot include zone mai libere sau pseudofracturi, o constatare clasică în osteomalacie. Ele pot reprezenta fracturi care nu s-au vindecat corespunzător și sunt vizibile ca structuri transversale perpendiculare pe cortexul osos. Ele apar de obicei bilateral și simetric la nivelul colului femural, diafiselor, ramurilor pubiene și ischiatice. În plus, radiografiile pot arăta o distincție scăzută a trabeculelor corpului vertebral din cauza mineralizării inadecvate a osteoidului1. Deși nu sunt necesare pentru diagnostic, cercetări mai vechi au arătat că o densitate minerală osoasă redusă la nivelul coloanei vertebrale, șoldului și antebrațului poate fi un semn al osteomalaciei. 

Este posibil ca medicul să recomande și o biopsie osoasă pentru a ajuta la diagnosticarea definitivă a osteomalaciei.  

Tratament pentru osteomalacie

Tratamentul pentru osteomalacie va depinde de cauza care stă la baza afecțiunii. Întrucât deficiența de vitamina D este cauza principală a osteomalaciei, completarea dietei cu un supliment alimentar pe bază de vitamina D poate fi o soluție eficientă. Specialiștii recomandă un dozaj de 2.000-10.000 IU (Unități Internaționale) de vitamina D3 zilnic. 

Este posibil să fie nevoie de o doză foarte mare de vitamina D în primele săptămâni sau câteva luni după ce ai fost diagnosticat cu această boală. S-ar putea să fie nevoie să iei și suplimente de calciu. Este posibil ca medicul să îți recomande și anumite analize de sânge pentru a vedea dacă organismul tău răspunde bine la terapia cu vitamina D. În acest caz, este posibil să-ți recomande reducerea dozei de vitamina D.

Deoarece aportul inadecvat de calciu poate contribui la dezvoltarea osteomalaciei, pacienții ar trebui, de asemenea, să ia cel puțin 1.000 mg de calciu pe zi în timp ce sunt tratați pentru deficiența de vitamina D. Poate fi necesară creșterea acestei doze la pacienții cu sindroame de malabsorbție, care pot avea, de asemenea, cerințe crescute de dozare a vitaminei D.

Dacă în spatele malabsorbției de vitamina D se ascunde o boală inflamatorie intestinală sau o altă problemă a metabolismului, tratamentul va fi concentrat pe acest aspect mai întâi. În acest caz, suplimentele sub formă de capsule nu se vor absorbi eficient, deci poate fi cazul ca vitamina D să fie administrată prin injecții.

De exemplu, dacă ai osteomalacie din cauza unei probleme de rinichi subiacente, tratamentul bolii de rinichi ar putea fi cel care să facă o mare diferență. În cazul în care osteomalacia a fost cauzată de un efect secundar al unui medicament, încetarea tratamentului ar putea ajuta la stoparea bolii. 

Complicațiile osteomalaciei

În cazul în care osteomalacia nu este tratată la timp există riscul ca pacientul să se confrunte cu fracturi de insuficiență, cunoscute și sub numele de zone mai libere, care se pot prezenta ca dureri osoase și traumatisme minore. Acestea sunt de obicei bilaterale, perpendiculare pe cortex și implică de obicei colul femural, ramurile pubiene și ischiatice. Fracturile de compresie a coloanei vertebrale sunt mai puțin frecvente și sunt de obicei asociate cu osteoporoza

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
1 National Library of Medicine - Osteomalacia
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK551616/


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0