Neurocisticercoza este o afecțiune neurologică, declanșată când parazitul Taenia solium invadează sistemul nervos central. Ce simptome apar și cum se tratează boala?

Neurocisticercoza este cea mai frecventă infecție parazitară a sistemului nervos central. Boala afectează persoanele care ingerează viermele Taenia solium și se dezvoltă atunci când larvele se acumulează în mușchi, ochi, piele și la nivelul sistemului nervos central.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) raportează că parazitul poate intra în organism dacă o persoană consumă carne de porc negătită de la un animal infectat, bea apă în care se găsește parazitul sau are o igienă precară.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Rapoartele arată că neurocisticercoza afectează aproximativ 50 de milioane de oameni în întreaga lume și, potrivit Enciclopediei Internaționale de Sănătate Publică, boala este o cauză majoră a epilepsiei și convulsiilor la nivel global.

Neurocisticercoza - etapele bolii

Există cinci stadii ale neurocisticercozei, iar acestea se aliniază ciclului de viață al parazitului care o provoacă.

Nonchistică. În această etapă, embrionul parazitului nu apare la o scanare CT sau RMN. Cu toate acestea, vor exista zone mici de inflamație. În câteva luni, acestea devin leziuni, pe măsură ce embrionul evoluează pentru a forma chisturile care caracterizează această boală.

Veziculară. În această etapă, chisturile au pereți translucizi și dețin lichid transparent care conține parazitul. Atâta timp cât chisturile rămân intacte, persoana tinde să nu aibă simptome.

Vezicular coloidală. Chisturile dezvoltă pereți groși, lichidul devine tulbure, iar persoana dezvoltă o reacție inflamatorie intensă. Acest lucru poate fi cauzat fie de parazitul care începe să se deterioreze, fie de tratament, fie de cursul natural al infecției. În acest moment, la o radiografie se pot observa leziuni chistice cu umflături. În această etapă, se întâmplă frecvent ca persoana să experimenteze convulsii.

Vezicular granulară. În această etapă, inflamația se reduce, dar încă pot avea loc crize. 

Etapa de calcifiere. Aceasta apare după ce parazitul a murit. Conform unui studiu din 2016, formațiunile calcificate nu sunt noduli solizi, ci conțin resturile membranelor parazitului. Crizele pot apărea în continuare din cauza inflamației asociată cu expunerea sistemului imunitar la resturile parazitului.

Cum intră parazitul în corp?

O persoană poate dezvolta infecția în cazul în care consumă carne de porc care conține larve. Gătitul cărnii de porc distruge complet parazitul, făcând carnea sigură pentru consum. De asemenea, o persoană poate dezvolta infecția dacă bea apă care conține parazitul. Alteori, igiena personală precară, în special în rândul operatorilor de alimente, poate duce la infecția cu T. Solium. Infecțiile cu acest vierme apar mai ales în comunitățile agricole unde porcii vin în contact cu fecalele umane. Cu toate acestea, o creștere a călătoriilor internaționale a dus la răspândirea infecției în alte zone.

În acest context, OMS subliniază importanța igienei personale (în special spălatul frecvent al mâinilor sau, când apa și săpunul nu sunt disponibile, folosirea unui gel cu 70% alcool, cum este Guard X) și igienizării frecvente la locul de muncă.

Ciclul de viață al parazitului

Odată ce viermele viu intră în corp, acesta se atașează de peretele intestinal și se maturizează. Capul teniei conține multe segmente mici numite proglote, fiecare conținând un sistem de reproducere complet. În fiecare dintre aceste segmente există 1.000 - 2.000 de ouă fertile.

Persoana trece aceste ouă în scaun. Larvele trăiesc apoi în medii precum solul, apa și vegetația, unde pot fi ingerate de porci sau de oameni. Corpul unui porc nu poate susține complet paraziții, astfel încât larvele nu se dezvoltă pe deplin. Cu toate acestea, corpul uman conține enzimele necesare dezvoltării parazitului.

Dacă, după ingerarea parazitului, tenia rămâne la deschiderea intestinelor persoanei, poate provoca o boală numită teniază. Cu toate acestea, dacă o persoană consumă larvele parazitului, riscă să se producă cisticercoza. Larvele pot pătrunde în organism prin alimente contaminate cu fecale sau prin transmitere orală-manuală. Dacă paraziții în creștere se atașează oriunde în sistemul nervos central, apare neurocisticercoza.

Simptomele neurocisticercozei

Potrivit unui raport din 2014, simptomele neurocisticercozei depind de locul în care se formează leziunile, de întinderea infecției și de răspunsul imunitar al persoanei. Cu toate acestea, multe persoane cu neurocisticercoză nu au simptome. În cazul altor persoane pot trece luni sau ani înainte să înceapă să dezvolte simptome.

Chisturile, numite cisticerci, se pot dezvolta în mușchi, ochi, creier și măduva spinării. Simptomele persoanei pot depinde și de locul infectării, dimensiunea, numărul și stadiul acestor chisturi. Semnele obișnuite ale bolii sunt convulsiile, durerile de cap cronice și presiunea cerebrală crescută. Convulsiile sunt cel mai frecvent simptom și, de multe ori, singurul indiciu al bolii. Crizele recurente afectează 50–70% dintre persoanele cu neurocisticercoză.

Alte simptome pot include probleme neurologice care afectează funcția măduvei spinării, creierului sau nervilor persoanei bolnave și o capacitate redusă de a gândi și de a-și aminti.

Cum se diagnostichează neurocisticercoza

Diagnosticul depinde în mare măsură de combinația de simptome. Pe măsură ce tehnologia neuroimagistică a avansat, diagnosticul de neurocisticercoză a devenit mai precis în ultimii ani. Medicul poate recomanda, de asemenea, un test de sânge specific anticorpului pentru a susține rezultatele neuroimagisticii.

Cum se tratează neurocisticercoza

Tratamentele se concentrează pe îndepărtarea parazitului și pe gestionarea simptomelor, prin controlul convulsiilor, al inflamației și al hipertensiunii arteriale intracraniene. Cursul corect al tratamentului va depinde, de asemenea, de poziția, dimensiunea, abundența și gradul de maturitate a paraziților.

După ce a evaluat simptomele persoanei și întinderea infecției, medicul poate recomanda terapie antiparazitară și antiinflamatorie. În unele cazuri, este necesară intervenția chirurgicală pentru a elimina chisturile. Pentru persoanele cu simptome și chisturi multiple necalcificate, medicii pot prescrie anumite medicamente pentru a expulza paraziții (terapie antihelmintică). Această abordare nu este însă potrivită pentru persoanele cu chisturi calcifiate. De asemenea, se pot prescrie steroizi pentru a suprima răspunsul inflamator și terapie anticonvulsivantă pentru a suprima convulsiile.

Timpul de recuperare depinde de o serie de factori individuali, dar numărul persoanelor care se recuperează pe deplin crește constant, datorită dezvoltării tehnicilor medicale.

Ce complicații poate da neurocisticercoza

Neurocisticercoza poate cauza complicații severe, cum ar fi accidentul vascular cerebral sau poate duce chiar la deces. Cercetările sugerează că 4–12% dintre persoanele cu neurocisticercoza fac accident vascular cerebral. De asemenea, dacă este necesară o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea chisturilor, aceasta crește șansa de infecții suplimentare.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Medical News Today - What is neurocysticercosis?
https://www.medicalnewstoday.com/articles/neurocysticercosis#treatment
World Health Organization - 10 facts about neurocysticercosis
https://www.who.int/features/factfiles/neurocysticercosis/en/