Ce trebuie să știi despre oncocitom?
Un oncocitomul este o tumoră alcătuită din oncocite - celule epiteliale caracterizate printr-un exces de mitocondrii - care se materializează printr-o citoplasmă abundentă, granulară, acidofilă. Această tumoră este adesea benignă, dar nu de puține ori are un comportament borderline sau chiar malign. Află din acest articol ce este un oncocitom renal, tiroidian și al glandelor salivare, ce simptome provoacă și cum se poate trata.
Oncocitoamele nu provoacă, de obicei, simptome și sunt adesea descoperite din întâmplare în timpul unui examen medical. Cu toate acestea, în cazul în care tumora crește suficient de mare, poate provoca unele simptome. Diagnosticul de oncocitom se stabilește cu ajutorul imagisticii medicale: unele nu necesită tratament, altele, da, deoarece sunt asociate cu complicații.
Care este tipologia oncocitomului?
Oncocitomul se poate dezvolta în mai multe organe, însă tipic se întâlnește la nivel renal, la nivelul glandelor salivare sau al tiroidei.
Oncocitom al glandelor salivare
Oncocitomul glandelor salivare apare cel mai frecvent ca o tumoră bine circumscrisă. Reprezintă sub 1% din totalul tumorilor dezvoltate la acest nivel și se întâlnește preponderent la persoanele de gen feminin aflate la vârste înaintate. Adesea pot fi bilaterale, iar clinic se prezintă sub forma unei mase tumorale dure, lent evolutive și nedureroase.
Oncocitom tiroidian
Oncocitomul tiroidian poate să fie de tip benign (adenom) sau malign (carcinom). Adenomul este o tumoră solidă încapsulată, iar carcinomul oncocitic minim invaziv are un aspect similar. În schimb, carcinomul invaziv extensiv este multifocal și are o extensie vasculară.
Din punct de vedere citologic, nu există o diferență între adenoamele oncocitice și carcinoame, singurul criteriu de diagnostic al malignității fiind identificarea invaziei transcapsulare sau vasculare.
Oncocitom renal
Un oncocitom renal este o creștere benignă la nivelul parenchimului renal, în general asimptomatică și adeseori descoperită accidental, cu ocazia investigațiilor imagistice efectuate pentru alte suferințe. Deși poate să apară la persoane de toate vârstele, oncocitomul renal este apanajul bărbaților de vârstă medie și peste (cu vârsta de peste 60 de ani).
Dacă pentru un oncocitom singular nu se poate identifica un element cauzal, oncocitoamele multiple sau bilaterale sunt de cele mai multe ori părți ale unor sindroame genetice, așa cum este complexul sclerozei tuberoase sau sindromul Birt-Hogg-Dube. Statisticile arată că până la 7% dintre creșterile renale sunt oncocitoame renale. Aproximativ 13% dintre persoanele cu oncocitom renal au creșteri multiple în ambii rinichi, o afecțiune cunoscută sub numele de oncocitoză renală.
Care sunt cauzele apariției acestei tumori?
Nu se cunoaște cauza exactă de bază care determină apariția majorității oncocitoamelor renale. Cu toate acestea, cercetătorii suspectează că modificările dobândite (și care nu sunt prezente la naștere) în ADN-ul mitocondrial pot juca un rol în dezvoltarea unora dintre aceste tumori.
Oncocitoamele renale apar uneori la persoanele cu anumite sindroame genetice, cum ar fi complexul sclerozei tuberoase și sindromul Birt-Hogg-Dube. În aceste cazuri, persoanele afectate au adesea oncocitoame multiple și bilaterale (afectând ambii rinichi) și pot avea și membrii familiei cu aceste tumori.
Când oncocitoamele renale fac parte dintr-un sindrom genetic, acestea sunt cauzate de modificări (mutații) într-o genă specifică. Complexul de scleroză tuberică este cauzat de mutații ale genei TSC1 sau genei TSC2, în timp ce sindromul Birt-Hogg-Dube este cauzat de mutații ale genei FLCN. Majoritatea oncocitoamelor renale nu sunt moștenite. De obicei, apar sporadic la persoanele fără antecedente familiale de tumori. Cu toate acestea, în cazuri rare, acestea pot apărea la persoane cu anumite sindroame genetice, cum ar fi complexul de scleroză tuberotică și sindromul Birt-Hogg-Dube.
Cum sunt simptomele unui pacient cu oncocitom?
În cazul unui oncocitom renal, majoritatea persoanelor nu prezintă deloc simptome. De fapt, cum spuneam, aceste tumori sunt adesea descoperite întâmplător în timp ce o persoană este supusă unui test de imagină pentru alte afecțiuni. În aproximativ o treime dintre cazuri, persoanele cu oncocitom renal se vor prezenta cu durere abdominală sau flanc, sânge în urină și/sau o masă abdominală.
Cum se diagnostichează un oncocitom?
Medicul poate efectua mai întâi o examinare fizică și poate discuta cu pacientul despre simptomele pe care le prezintă sau despre orice alte probleme de sănătate. Apoi, tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN) sunt frecvent utilizate pentru a obține imagini detaliate ale rinichilor sau glandei tiroide și pentru a detecta orice anomalie sau masă suspectă.
Ecografia poate fi, de asemenea, utilizată pentru a evalua structura și forma organelor afectate și pentru a ghida biopsia, dacă este necesar. Pentru a confirma diagnosticul de oncocitom, se poate efectua o biopsie, în care se prelevează o mică mostră de țesut pentru examinare microscopică. Până la 45% dintre tumorile renale analizate prin biopsie nu sunt canceroase.
Totuși, în ce privește stabilirea diagnosticului, în multe cazuri, medicii descoperă oncocitoame renale întâmplător, atunci când pacienții vin să facă o ecografie la rinichi, un RMN sau o tomografie pentru a verifica alte probleme, cum ar fi pietrele la rinichi.
Care este tratamentul pentru oncocitom?
Tratamentul unui oncocitom al glandelor salivare depinde de factori precum dimensiunea, localizarea și natura tumorii, precum și de stadiul bolii și starea generală de sănătate a pacientului. Opțiunile de tratament pot include monitorizarea activă, excizia chirurgicală a tumorii sau radioterapia.
Dacă oncocitomul tiroidian este mic și nu provoacă simptome, medicul poate decide să monitorizeze tumora de-a lungul timpului pentru a verifica dacă crește în dimensiune sau prezintă alte schimbări. În această abordare, pacientul este supravegheat regulat prin ecografii și analize de sânge pentru a evalua evoluția tumorii.
În cazul în care oncocitomul tiroidian provoacă simptome sau este suspect de malignitate, chirurgul poate recomanda îndepărtarea parțială (lobectomie) sau totală a glandei tiroide prin intervenție chirurgicală. Acest lucru poate fi urmat de administrarea de hormoni tiroidieni de substituție pentru a menține nivelurile normale de hormoni tiroidieni în corp.
În unele cazuri, medicul poate recomanda tratamente suplimentare, cum ar fi terapia cu iod radioactiv sau terapia cu hormoni tiroidieni, în funcție de situația clinică a pacientului și de rezultatele investigațiilor.
Deși multe tumori benigne nu necesită tratament decât dacă sunt simptomatice, este foarte dificil de diferențiat imagistic un oncocitom de un carcinom renal. În aceste condiții, majoritatea pacienților sunt supuși intervenției chirurgicale atât în scop diagnostic, cât și terapeutic. Dacă se ridică suspiciunea pentru un oncocitom renal, se poate trece la o intervenție chirurgicală limitată, de tipul nefrectomiei parțiale. În absența suspiciunii, aproape întotdeauna se recurge la nefrectomie totală.
Remedii naturale pentru oncocitom
Nu se cunoaște niciun tratament natural care să elimine oncocitomul și niciun remediu nu este destinat să înlocuiască tratamentul medical convențional pentru oncocitom. Ce poate face pacientul este să aibă grijă de sănătatea sa generală și de îmbunătățirea calității vieții în timpul monitorizării sau al tratamentului medical.
O alimentație cu multe substanțe hrănitoare, deci bogată în fructe, legume, ouă, pește, tofu, nuci, măsline poate susține sistemul imunitar și poate contribui la menținerea sănătății generale. Evitarea alimentelor foarte procesate, bogate în zaharuri, grăsimi trans și aditivi suspecți sau periculoși este, de asemenea, de dorit.
Anumite suplimente naturale, cum ar fi vitamina D, vitamina C, zincul și Omega 3, pot avea efecte benefice asupra sistemului imunitar și pot ajuta la reducerea inflamației. Cu toate acestea, este important să se ceară sfatul medicului înainte de a lua orice supliment, deoarece acestea ar putea interacționa negativ cu alte tratamente afecțiuni.
Complicații oncocitom
Cum am discutat, oncocitoamele sunt tumori benigne și nu provoacă complicații majore. Cu toate acestea, în unele cazuri, pot apărea complicații (deși și acestea sunt rare):
- Oncocitoamele pot crește în dimensiune, punând presiune asupra organelor sau structurilor din jur și provocând simptome cum ar fi durerea sau disconfortul.
- Uneori, oncocitomul glandelor salivare poate fi confundat cu alte tipuri de tumori maligne, ceea ce poate duce la un diagnostic incorect și la un plan de tratament inadecvat.
- Intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea unui oncocitom poate veni cu riscuri și complicații asociate, cum ar fi sângerarea, infecția sau leziunile nervoase.
Evoluție și prognostic pentru pacientul cu oncocitom
Prognosticul pe termen lung la pacienții cu oncocitom sporadic este în general bun. Aceste tumori sunt aproape întotdeauna benigne, iar metastazarea este foarte rară. După rezecția chirurgicală, recidiva este improbabilă.
Atunci când vorbim de un oncocitom renal ca parte a unui sindrom genetic, prognosticul este variabil. Durata de viață a persoanelor afectate nu este afectată de obicei de tumoră. Când un oncocitom renal face parte dintr-un sindrom genetic precum complexul de scleroză tuberotică și sindromul Birt-Hogg-Dube, prognosticul variază în funcție de celelalte semne și simptome asociate. Persoanele cu sindrom Birt-Hogg-Dubé au un risc mai mare de a dezvolta tumori la rinichi. Acești pacienți au un risc mai mare atât pentru tumori necanceroase (cum sunt oncocitoamele renale), cât și de tumori canceroase (carcinom cu celule renale cromofob), în aceste cazuri intervenția chirurgicală și biopsia oferind informații despre tipul tumorii.
În concluzie, deși complicațiile asociate cu oncocitomul sunt rare și, în majoritatea cazurilor, tumorile sunt benigne și nu reprezintă o amenințare gravă pentru sănătate, e important ca pacienții să fie monitorizați și să urmeze recomandările medicului.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Science Direct - Oncocytoma
https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/oncocytoma
Cleveland Clinic - Renal Oncocytoma
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22209-renal-oncocytoma
Te-ar mai putea interesa și...
