Controlul pacientilor diagnosticati cu cancer nu ia sfarsit odata cu terminarea tratamentelor oncologice active. Odata terminate tratamentele oncologice, fie ca este vorba de tratamentele medicale, gen chimioterapie, terapie biologica, imunoterapie, fie ca este vorba e radioterapie, interventie chirurgicala sau alte proceduri terapeutice, pacientul trebuie sa ramana in continuare in atentia echipei terapeutice intr-un proces de monitorizare mai mult sau mai putin alert, in functie de boala oncologica, stadiul acesteia, terapiile administrate, timpul scurs de la momentul diagnosticului. Rolul acestei monitorizari este de a surprinde precoce o eventuala recidiva, de a urmari efectele secundare ale tratamentelor administrate si nu numai.

Monitorizarea trebuie sa fie individuala si sa tina cont de tipul de cancer al pacientului, de stadiul bolii, de tratamentele administrate dar si de afectiunile asociate. In cadrul procedurii de monitorizare intra obligatoriu examinarea clinica regulata dar si o serie de investigatii paraclinice sau imagistice. Planul de urmarire (follow-up) are drept fundament ghidurile de buna practica medicala pentru fiecare diagnostic oncologic in parte. Procedura de follow-up este extrem de importanta pentru majoritatea pacientilor pentru ca asigura supravietuitorilor confort psihic, prin argumentul de control al bolii. Implementarea si stimularea dezvoltarii unui asemenea sistem medical sunt esentiale pentru mentinerea unui status fizic si emotional adecvat.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

URMARIREA RISCULUI DE RECIDIVA

Unul dintre principalele obiective ale procedurii de follow-up este identificarea precoce a recidivei,locale sau la distanta de locul aparitiei tumorii primare. Nesansa ca un cancer sa revina depinde esential de tipul de cancer si de tesutul din care acesta provine. Din nefericire, este imposibil in acest moment pentru medicii curanti sa prevada o eventuala reluare de evolutie.

De-alungul vizitelor de follow-up, medicii curanti vor face o anamneza amanuntita a pacientilor. De asemenea, in cadrul aceluiasi program de monitorizare, anumiti pacienti vor fi supusi testelor paraclinice (spre exemplu: hemograma completa, biochimie , analiza celulelor tumorale circulante, etc).

 Testarea depinde de o serie de factori  printre care:

- tipul de cancer si stadiul bolii

- tipul tuturor tratamentelor administrate

- evidente clinice care arata ca anumite baterii de teste imbunatatesc capacitatea de depistare precoce a recidivei si ca urmare rata de supravietuire

MANAGEMENTUL EFECTELOR SECUNDARE TARDIVE SAU CELE CARE SE MENTIN PE TERMEN INDEFINIT

Terapiile oncologice sunt insotite, inevitabil, de efecte secundare imediate sau tardive, mare parte dintre ele manageriabile. Sunt  situatii cand efectele secundare se dezvolta in lunile sau chiar anii care urmeaza tratamentului oncologic, treneaza si pot induce modificari fizice sau emotionale. Este foarte important pentru pacient ca intreg spectrul de efecte secundare sa fie trecute in revista de catre medicul curant impreuna cu pacientul, pentru ca acesta sa fie in cunostinta de cauza si pentru ca impactul psihologic al acestora sa fie cat mai mic.

Riscul efectelor secundare depinde de tipul de cancer, de tratamentele administrate dar si de starea generala a pacientului (statusul de performanta). In cazul in care tratamentul este cunoscut cu potential tardiv de efecte secundare, pacientul este examinat periodic - de exemplu:

- examinarea clinicoparaclinica si imagistica a tiroidei in cazul cancerelorsferei ORL iradiate,

- explorarea capacitatii ventilatorii pulmonare in conditiile tratamentului cu Bleomicina sau in statusurile posttransplant medular,

- electrocardiograma sau ecografia cardiaca regulata in situatii in care pacientii au efectuat chimioterapie pe baza de antracicline sau terapie biologica anti Her si/sau radioterapie la nivelul toracelui

- mamografie repetitiva, cu debut la varsta tanara in conditiile in care pacientul a primit radioterapie curativa la nivel toracic in perioda copilariei sau adolescentei sau examinarea radiologica standard or Computer Tomografica precum si analize specifice pentru a surprinde o eventuala reluare de evolutie sau recadere.

Monitorizarea unui pacient oncologic trebuie sa fie urmarea unei colaborari stranse intre medicul curant si pacient. Pacientul ar trebui sa aiba un jurnal cu insemnari legate de data diagnosticului, tipul de cancer, inclusiv aspecte legate de histopatologie sau citologie, stadiul bolii, gradul de diferentiere sau fractia de proliferare a tumorii. De asemenea este bine ca in jurnal sa fie consemnate datele in care au fost administrate terapiile oncologice, dozele si numarul de cicluri, in cazul in care este vorba de terapia medicala, sau numarul de sedinte de radioterapie.

Un alt aspect important este legat de eventualele efecte secundare aparute in timpul terapiilor oncologice si maniera in care aceste probleme au fost rezolvate.

Nu in ultimul rand, un desfasurator al investigatiilor necesare pentru a evalua starea de sanatate in etapa posterapeutica.

In principiu,pacientul trebuie sa fie avizat asupra riscului de recidiva, asupra semnelor si simptomelor specifice precum si asupra efectelor secundare tardive sau a celor pe termen lung pe care sa le recunoasca si pe care sa le relateze medicului sau echipei medicale care monitorizeaza pacientul.

Tinand cont de toti parametrii care sunt legati de boala, stadiul acesteia, tratament, afectiuni asociate, echipa medicala stabileste un calendar de monitorizare realist care include o serie de teste corespunzatoare localizarii bolii oncologice si stadiului acesteia, calendar care nu trebuie sa fie nici prea strans si sa abunde in investigatii inutile si care sporesc anxietatea pacientului dar nici prea relaxat acolo unde situatia impune o monitorizare stricta. In general, tendinta este de se exagera cu investigatiile,mai ales cu cele imagistice precum si cu multe analize inutile, asa cum este cazul multor markeri tumorali.

In acest moment nu se poate spune ca exista un standard unanim de monitorizare a afectiunilor oncologice la nivel mondial. De regula, exista protocoale valabile fiecarei tari, protocoale care stabilesc tipul investigatiilor si ritmul de executatre al acestora. La nivelul expertilor sunt dezbateri aprinse pro si contra asupra utilitatii monitorizarii periodice, foarte multi dintre acestia fiind de acord ca, de exemplu, examinarile imagistice de inalta performanta gen MRI, CT, PET CT, etc nu au nici un rol in depistarea precoce a recidivei locale si la distanta si ca urmare nici asupra supravieturii, ci doar in exacerbarea stresului si angoasei pacientului legate de teama, justificata de altfel, de recidiva.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Sursa foto: Shutterstock