Afectarea coloanei vertebrale la pacienti cu spondilita anchilozanta

Spondilita anchilozantă este o boală inflamatoare cronică ce afectează coloana vertebrală, dar și articulațiile mari periferice. Încă din stadiul precoce al bolii sunt afectate articulațiile sacroiliace, iar tardiv boala evoluează spre anchiloza coloanei vertebrale. Boala are o evoluție îndelungată, cu exacerbări și remisiuni spontane sau terapeutice.

Ce este spondilita

În mod normal, articulațiile și ligamentele coloanei vertebrale ne ajută să ne mișcăm și să ne îndoim. În cazul pacienților cu spondilită anchilozantă, în timp, inflamația de la nivelul articulațiilor și țesuturilor coloanei vertebrale poate provoca rigiditate. În cazurile severe, acest lucru poate face ca vertebrele (oasele coloanei vertebrale) să fuzioneze (să crească împreună). Când vertebrele fuzionează, coloana devine rigidă și inflexibilă.

Mulți pacienți diagnosticați cu spondilită anchilozantă au episoade ușoare de dureri de spate și rigiditate care apar și dispar. Dar alții au dureri severe, continue, cu pierderea flexibilității coloanei vertebrale. În plus, alte simptome pot apărea dacă alte zone ale corpului - cum ar fi șoldurile, coastele, umerii, genunchii, gleznele și picioarele - sunt afectate de boală.

Nu există tratament pentru spondilita anchilozantă. Medicii recomandă tratamente care pot include exerciții fizice și medicamente pentru a ajuta la gestionarea durerii, controlul inflamației, îmbunătățirea posturii și poziției corpului și încetinirea progresiei bolii. Cu tratament, majoritatea persoanelor cu spondilită anchilozantă pot avea o viață productivă.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Care sunt factorii care contribuie la apariția spondilitei

Factorii genetici au un rol important în apariția acestei boli. Aproape toți pacienții au tipar genetic HLA B27 pozitiv. Antecedentele familiale de spondilită reprezintă un factor de risc pentru apariția bolii. Boala este întâlnită cam de trei ori mai frecvent la bărbați decât la femei, cu debut la persoanele tinere, între 20 și 40 ani.

Cu cât debutul bolii este mai precoce, cu atât evoluția este mai severă. Dintre factorii de mediu, infecția enterală cu Klebsiella pneumoniae (care de cele mai multe ori nu determină simptome digestive sugestive pentru o infecție enterală) contribuie la dezvoltarea bolii la persoanele care au teren genetic predispus. De altfel, persoanele care suferă de boala Crohn, colită ulceroasă sau psoriazis pot avea mai multe riscuri de a dezvolta boala.

Simptome spondilită anchilozantă

Este important de reținut că evoluția spondilitei anchilozante variază foarte mult de la persoană la persoană. La fel și apariția simptomelor. Deși simptomele debutează, de regulă, la sfârșitul adolescenței sau la vârsta adultă timpurie ( între 17 și 45 de ani), simptomele pot apărea și la copii sau mult mai târziu în viață.

Cele mai frecvente simptome precoce ale spondilitei anchilozante sunt durerea frecventă și rigiditatea în partea inferioară a spatelui și a feselor, care apar treptat pe parcursul a câteva săptămâni sau luni. La început, disconfortul poate fi simțit doar pe o parte. Durerea este de obicei surdă și difuză, mai degrabă decât localizată.

Această durere și rigiditate este de obicei mai accentuată dimineața și în timpul nopții, dar poate fi ameliorată printr-un duș cald sau un exercițiu ușor. De asemenea, în stadiile incipiente ale spondilitei, pot apărea febra ușoară, pierderea poftei de mâncare și disconfortul general. Este important de menționat că durerile de spate cauzate de această boală sunt de natură inflamatorie și nu mecanice.
Durerea devine de obicei persistentă (cronică) și este resimțită de ambele părți, durând de obicei cel puțin trei luni. Pe parcursul lunilor sau anilor, rigiditatea și durerea se pot răspândi pe toată coloana vertebrală până la gât. Durerea și sensibilitatea care se răspândesc la coaste, omoplați, șolduri, coapse și călcâie sunt, de asemenea, posibile.

Afectarea coloanei vertebrale la debutul bolii

În cele mai multe cazuri, primul semn al bolii este durerea în regiunea lombară sau în regiunea fesieră apărută la o persoană tânără. Această durere este urmarea afectării precoce a articulațiilor sacroiliace. Durerea la debutul bolii are caracteristicile tipice ale durerii de cauza inflamatorie:
- debutează insidios (pacientul nu poate preciza exact momentul apariției acesteia)
- este persistentă (se manifestă în mod constant, câteva luni la rând, dar nu este intensă, pacientul amână prezentarea la un consult medical)
- apare în repaus, în a doua jumătate a nopții, trezește pacientul din somn, obligă pacientul să se dea jos din pat pentru câteva exerciții fizice care ameliorează durerea
- se însoțește de redoare matinală prelungită (senzația de înțepenire a coloanei vertebrale dimineața la trezire)
- durerea lombară iradiază în zona fesieră sau în partea posterioară a coapsei până la nivelul spațiului popliteu

Diminuarea mobilității la debutul bolii este determinată de contractura musculară paravertebrală (secundară procesului inflamator local)

Afectarea coloanei vertebrale pe parcursul bolii

Mobilitatea coloanei vertebrale se reduce treptat pe parcursul bolii. Dacă în fazele precoce ale bolii acest fapt se datorează contracturii musculare paravertebrale, ca și consecință a procesului inflamator local, odată cu progresia bolii de-a lungul anilor, se produc punți osoase intervertebrale (numite sindesmofite) și apar calcificări ale ligamentelor paravertebrale.

Aceste sindesmofite unesc frecvent vertebrele adiacente, ducând la afectarea mobilității coloanei vertebrale. Acest proces tinde să fie lent, dar atunci când progresează poate duce în cele din urmă la fuziunea completă a coloanei vertebrale sau la anchiloză (adică așa-numita „coloană vertebrală de bambus”).

Pentru mulți pacienți, spondilita anchilozantă începe în mod clasic la nivelul articulațiilor sacroiliace și progresează în mod ascendent, de la coloana lombară până la coloana cervicală în cele din urmă.
Afectarea coloanei cervicale face ca după mulți ani de evoluție a bolii pacienții să capete o poziție flectată a capului, cu privirea îndreptată spre pământ. Extensia capului este mult limitată, probleme apar când un astfel de pacient are nevoie de intubare în urma unei intervenții chirurgicale, tocmai pentru că manevra de extensie a capului este limitată.

La nivelul coloanei toracale, afectarea articulațiilor intervertebrale și a articulațiilor dintre coaste și vertebre, determină atât dureri toracice, cât și diminuarea expansiunii cutiei toracice în timpul procesului de respirație. Deoarece cutia toracică nu se mai expansionează corespunzător în timpul inspirului profund, pacienții cu spondilită anchilozantă capătă o respirație de tip abdominal, iar abdomenul devine protuberant. Pacientul, în dorința de a-și diminua durerile de la nivelul coloanei toracale, stă într-o poziție care-i diminuează inițial durerea și anume cu coloana toracală flectată spre anterior. Cu timpul, apare deformarea coloanei vertebrale, coloana vertebrală toracală capătă o poziție cifotică (cocoașă).

La nivelul coloanei lombare, mobilitatea este limitată în ceea ce privește flexia anterioară și laterală de către procesul inflamator în stadiile inițiale ale bolii, care determina contractura musculaturii paravertebrale. În stadiile avansate ale bolii, coloana se rigidizează, limitarea mobilității coloanei lombare este secundară sindesmofitelor, fuziunii corpilor vertebrali și calcificării ligamentelor paraverterale.

Recomandări generale pentru pacienții cu spondilită

Mobilitatea generală a coloanei vertebrale scade la pacienții cu spondilită anchilozantă. Ei au dificultăți în îndeplinirea activităților obișnuite din viața de zi cu zi, dar și activitatea profesională este afectată. Pentru menținerea mobilității coloanei și pentru a întârzia procesul de anchiloză, pacienții cu spondilită anchilozantă trebuie să urmeze un program zilnic de exerciții fizice. Acest program poate fi făcut acasă de fiecare pacient, cu regularitate, dimineața și seara. Pe parcursul zilei, dacă activitatea lui profesională presupune munca la birou, pe scaun, la calculator, de exemplu, este bine ca pacientul să facă din când în când câteva minute de exerciții fizice care-i vor diminua durerea ce apare odată cu menținerea unei poziții fixe vreme îndelungată.

Se recomandă ca pacientul să doarmă pe un pat tare, fără pernă (sau cu o pernă foarte mică) pentru a evita anchiloza coloanei cervicale în flexie. Sportul cel mai potrivit pentru un pacient cu spondilită anchilozantă este înotul, care antrenează toate grupele musculare. Sunt de evitat sporturile practicate în timpul liber, la care riscul de cădere este mare (fotbal, schi).

În concluzie, durerile de spate precum durerea lombară joasă, care persistă o perioadă mai mare de 3 luni, ce apar predominant în timpul nopții, însoțite de redoare matinală, ameliorate de mișcare, indică necesitatea unui consult medical și ridică suspiciunea de spondilită anchilozantă.

Prognosticul spondilitei anchilozantei

Severitatea spondilitei anchilozante variază foarte mult de la persoană la persoană și nu toți pacienții se vor confrunta cu complicații. Unii pot experimenta doar dureri de spate și disconfort intermitent, în timp ce alții pot prezenta dureri severe și rigiditate în mai multe zone ale corpului pentru perioade lungi de timp. Spondilita poate fi debilitantă și, în unele cazuri, poate duce la dizabilitate.
Toți pacienții cu spondilită ar trebui să fie supuși terapiei fizice pentru îmbunătățirea mobilității coloanei vertebrale.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sunt aproape întotdeauna utilizate împreună cu terapia fizică pentru a atenua simptomele durerii inflamatorii de spate. Este important de știut că spondilita anchilozantă este o boală cronică sau pe viață și că severitatea acesteia nu are nimic de-a face cu vârsta sau sexul. Poate fi la fel de gravă la femei și copii, precum și la bărbați.

Dacă ai spondilită anchilozantă și te confrunți doar cu simptome ușoare, pe care le poți gestiona, este important să te consulți cu reumatologul o dată pe an pentru a detecta și trata orice complicații de bază.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Spondylitis Association of America - Overview of Ankylosing Spondylitis
https://spondylitis.org/about-spondylitis/overview-of-spondyloarthritis/ankylosing-spondylitis/
Johns Hopkins Arthritis Center - Ankylosing Spondylitis
https://www.hopkinsarthritis.org/arthritis-info/ankylosing-spondylitis/