1 

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 3515/2011/01-02                                                         

Anexa 1' 

                                                                                                                                                                      Prospect 

Prospect: Informaţii pentru utilizator  

Furosemid ZENTIVA 20 mg/2 ml soluţie injectabilă 

Furosemidă 

 
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament 
deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră. 

-

Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. 

-

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. 

-

Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor 
persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră. 

-

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.   

         Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4. 
 

Ce găsiţi în acest prospect: 
 

1. 

Ce este Furosemid ZENTIVA şi pentru ce se utilizează 

2. 

Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Furosemid ZENTIVA 

3. 

Cum să utilizaţi Furosemid ZENTIVA  

4. 

Reacţii adverse posibile 

5. 

Cum se păstrează Furosemid ZENTIVA  

6. 

Conţinutul ambalajului şi alte informaţii 

1. 

Ce este Furosemid ZENTIVA şi pentru ce se utilizează 

 
Furosemid ZENTIVA face parte din grupul medicamentelor diuretice (creşte eliminarea de urină) de 
ansă cu acţiune intensă. 

Furosemid ZENTIVA este indicat în: 
- 

urgenţe cardiace – edem pulmonar acut; 

- 

criza hipertensivă; 

- 

insuficienţă cardiacă congestivă; 

- 

edeme din ciroza hepatică sau afecţiuni renale (edeme severe şi rezistente la diuretice tiazidice, 
eventual în asociere cu acestea; de asemenea, se poate asocia cu diuretice care economisesc 
potasiul); 

- 

insuficienţa renală acută cu oligurie; 

- 

valori mari ale calciului în sânge. 

 
Dacă nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi unui medic. 

 
 
2. 

Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Furosemid ZENTIVA  

 
Nu utilizaţi Furosemid ZENTIVA

-

dacă sunteţi alergic la furosemidă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui 
medicament (enumerate la punctul 6);  

-

dacă sunteţi alergic la alte sulfonamide (de exemplu sulfonamide antibacteriene sau 
medicamente sulfonilureice), 

-

dacă aveţi un obstacol pe căile urinare, cu oligurie (eliminare de urină în cantităţi foarte mici); 

2 

-

dacă aveţi insuficienţă renală acută cu absenţa eliminării de urină (anurie); 

-

dacă aveţi un volum mai scăzut de sânge în corp (hipovolemie); 

-

dacă suferiţi de deshidratare; 

-

dacă aveţi o afecţiune severă la nivelul ficatului;  

-

dacă aveţi encefalopatie hepatică (afectare a creierului ca urmare a unei boli a ficatului); 

-

dacă pacientul se află într-o stare precomatoasă sau în comă asociate encefalopatiei hepatice; 

-

dacă aveţi valori foarte mici ale sodiului şi potasiului în sânge (vezi punctul 4);  

-

dacă aveţi intoxicaţie cu glicozide tonicardiace; 

-

dacă alăptaţi. 

Atenţionări şi precauţii 

Înainte să utilizaţi Furosemid ZENTIVA, adresaţi-vă medicului dumneavoastră: 
-

dacă aveţi tensiune arterială mică; 

-

dacă sunteţi vârstnic, dacă luaţi alte medicamente care pot determina scăderea tensiunii arteriale 
şi dacă aveţi alte afecţiuni medicale care presupun risc de scădere a tensiunii arteriale. La 
persoanele în vârstă, există un risc mai mare de scădere pronunţată a tensiunii arteriale (colaps) 
sau de formare a cheagurilor de sânge (tromboembolie). 

-

dacă aveţi diabet zaharat; 

-

dacă aveţi gută; 

-

dacă sunteţi persoană în vârstă, deoarece există un risc mai mare de producere a colapsului sau a 
tromboemboliei.

-

dacă prezentaţi riscul scăderii tensiunii arteriale (de exemplu dacă aveţi o îngustare 
semnificativă a vaselor de sânge de la nivelul inimii sau a vaselor de sânge care aprovizionează 
creierul). 

-

dacă aveţi hipoproteinemie (valori scăzute ale proteinelor din sânge), de exemplu cea asociată 
cu sindrom nefrotic, deoarece este necesară ajustarea dozelor.  

-

dacă prezentaţi pierderi de lichide, de exemplu prin vărsături, diaree sau transpiraţii abundente. 
Medicul dumneavoastră vă va supraveghea cu stricteţe şi este posibil să vă recomande 
întreruperea temporară a administrării furosemidei. 

-

dacă aveţi sindrom hepatorenal (de exemplu insuficienţă renală funcţională asociată cu boală 
hepatică severă), se recomandă monitorizarea atentă a administrării furosemidei.  

-

dacă urmaţi un tratament cu risperidonă, deoarece este necesară prudenţă la asocierea cu 
furosemidă, în cazul administrării la persoane vârstnice cu demenţă. 

-

când se administrează doze mari, este necesar controlul echilibrului hidro-electrolitic (natremie, 
kaliemie), a valorilor serice ale ureei şi creatininei. Furosemida poate determina scăderea 
valorilor de sodiu şi de potasiu în sânge cu hipokaliemie, uneori cu consecinţe foarte grave.  

-

la pacienţii cu obstrucţia parţială a tractului urinar (de exemplu cu tulburări de eliminare a 
urinii, mărire de volum a prostatei sau îngustări ale uretrei), creşterea producţiei de urină poate 
provoca sau agrava simptomatologia.  

-

medicul dumneavoastră se va asigura să evitaţi pe cât posibil tratamentul cu doze mari sau 
însoţit de o dietă hiposodată prea strictă, deoarece există riscul deshidratării cu hiperazotemie şi 
hipovolemie. Apariţia semnelor deshidratării şi a hipotensiunii arteriale impune întreruperea 
tratamentului sau reducerea dozei. 

-

dacă aveţi ciroză hepatică, deoarece este necesară prudenţă, pentru a evita instalarea 
encefalopatiei hepatice. Apariţia manifestărilor acesteia impune întreruperea imediată a 
tratamentului. 

-

supravegherea valorilor potasiului în sânge se impune la vârstnici şi la pacienţii la care 
furosemida este asociată cu alte medicamente, cum sunt: digitalice, diuretice tiazidice, 
antiaritmice chinidinice, corticosteroizi sau laxative. În aceste situaţii, precum şi în cazul în care 
aveţi malnutriţie, anorexie, diaree cronică sau valori scăzute ale potasiului în sânge, este posibil 
ca medicul dumneavoastră să vă recomande un aport suplimentar de potasiu sub formă de 
clorură sau asocierea furosemidei cu un medicament diuretic care reţine potasiul (amilorid, 
spironolactonă, triamteren). 

-

aveţi o modificare pe electrocardiogramă (ECG) numită „interval QT prelungit”. Este necesar ca 
meedicul dumneavoastră să vă determine mai frecvent valorile potasiului din sânge. 

3 

Furosemida poate agrava sau activa lupusul eritematos sistemic (boală autoimună sistemică).  
 

Copii 

La sugari prematuri, poate apărea depunerea de cristale de calciu la nivelul rinichiului şi formarea de 
pietre la nivelul rinichiului (nefrocalcinoză/nefrolitiază). 
 

Sportivi 

Acest medicament conţine furosemidă, care poate determina pozitivarea testelor anti-doping. 
 

Furosemid ZENTIVA împreună cu alte medicamente 

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să 
utilizaţi orice alte medicamente.



diuretice care economisesc potasiu

(amilorid, triamteren, spironolactonă): asociere utilă pentru 

anumiţi pacienţi, nu exclude hipokaliemia (în special la pacienţii cu insuficienţă renală sau 
diabet zaharat) sau hiperkaliemia. Kaliemia şi ECG trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, 
tratamentul trebuie reevaluat.  



diuretice tiazidice, cum sunt metolazona, hidroclorotiazida: în edemele refractare realizează un 
efect sinergic care permite evitarea dozelor mari de furosemidă, cu risc toxic. 

 
Spuneţi cu exactitate medicului dumneavoastră dacă utilizaţi: 



antiinflamatoare nesteroidiene inclusiv acid acetilsalicilic: pot scădea efectul diuretic şi 
antihipertensiv al furosemidei şi pot determina insuficienţă renală acută la pacienţii deshidrataţi 
sau cu hipovolemie. Se recomandă hidratarea pacientului. Toxicitatea salicilaţilor este crescută 
de către furosemidă; se monitorizează funcţia renală de la începutul tratamentului. 



glucocorticoizi: pot reduce efectul antihipertensiv al furosemidei din cauza retenţiei de 
apă/sodiu (eventual, medicul dumneavoastră vă va recomanda doze mai mari de furosemidă). 



corticosteroizii, carbenoxolonele, preparate pe bază de plante din lemn dulce în doze mari: pot 
crește riscul de a dezvolta valori mici ale potasiului în sânge. 



medicamente antihipertensive, diuretice sau alte medicamente cu potenţial de scădere a tensiunii 
arteriale: trebuie anticipată o scădere mai pronunţată a tensiunii arteriale. 



substanţe de contrast iodate: la pacienţii deshidrataţi creşte riscul de insuficienţă renală acută, în 
special când sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată. 
Înaintea administrării substanţei de contrast iodate, se recomandă rehidratarea pacientului. 



Anumite tulburări electrolitice (de exemplu hipokaliemie, hipomagneziemie) pot creşte 
toxicitatea anumitor medicamente (de exemplu a medicamentelor digitalice şi a medicamentelor 
care determină sindrom de interval QT prelungit). 

o

atiaritmice de tip chinidină, sotalol, bretiliu, amiodaronă: valorile mici ale potasiului 
(hipokaliemia) favorizează instalarea tulburărilor de ritm ventriculare, în special torsada 
vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc). În cazul apariţiei aritmiei trebuie prevenită 
şi corectată hipokaliemia, monitorizată electrocardiograma şi întrerupt medicamentul 
antiaritmic. 

o

glicozide tonicardiace: hipokaliemia favorizează efectele toxice ale glicozidelor 
tonicardiace (medicul dumneavoastră vă va monitoriza şi corecta valorile mici ale 
potasiului). 



eritromicină, astemizol, bepridil, vincamină: hipokaliemia favorizează apariţia tulburărilor de 
ritm ventricular (medicul dumneavoastră vă va supraveghea şi corecta kaliemia). 



laxative de contact, amfotericină B: agravarea hipokaliemiei (medicul dumneavoastră vă va 
supraveghea şi corecta kaliemia). 



diuretice: pot apărea scădere severă a tensiunii arteriale şi deteriorarea funcţiei renale, inclusiv 
cazuri de insuficienţă renală, în special atunci când în asociere cu acest medicament se 
administrează pentru prima dată sau pentru prima dată în doză crescută un inhibitor al enzimei 
de conversie a angiotensinei (IECA) sau un antagonist al receptorilor pentru angiotensină II. 
Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă întrerupă temporar administrarea furosemidei sau, 
cel puţin, să vă scadă doza de furosemidă cu trei zile înainte de începerea tratamentului cu sau 
înainte de creşterea dozei de IECA sau antagonist al receptorilor pentru angiotensină II. 

4 



inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA): 
Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu 
un inhibitor al ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la 
pacienţii cu stenoză de arteră renală). 

În cazul pacien

ţ

ilor cu hipertensiune arterial

ă

, când tratamentul cu diuretice administrat 

anterior ar fi putut determina scăderea valorilor sodiului, este necesar ca medicul dumneavoastră 
să vă ajusteze tratamentul: 

o

fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu un 
inhibitor al ECA şi dacă este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant; 

o

fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi, creşterea treptată a 
dozei.  

În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă, se începe tratamentul cu doze foarte 
mici de inhibitor al ECA, eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat. 
În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul 
primelor săptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA. 



fenitoină: scade efectul furosemidei până la 50% (eventual, medicul dumneavoastră vă poate 
recomanda doze mai mari de furosemidă). 



curarizante, miorelaxante şi teofilina: furosemida creşte efectul acestora. 



antibiotice aminoglicozide: creşte acestora asupra urechii şi rinichilor. 



cloralhidrat: administrarea intravenoasă de furosemidă, în termen de 24 de ore de la utilizarea de 
cloralhidrat, poate duce la înroșirea feței, transpirație, agitație, greață, creșterea tensiunii 
arteriale și tahicardie. Nu este recomandată utilizarea concomitentă de furosemidă şi 
cloralhidrat. 



risperidonă: este necesară prudență la asocierea cu furosemidă sau alt diuretic puternic și 
evaluarea raportului beneficiu-risc de către medic, înainte de a lua decizia să vă recomande 
utilizarea (vezi mai sus „Atenţionări şi precauţii). 



levotiroxină, utilizată în tratarea hipotiroidismului (glandă tiroidă mai puţin activă): Medicul 
dumneavoastră vă va supraveghea valorile hormonilor tiroidieni. 



probenecid, metotrexat și alte medicamente înrudite: sunt supuse secreției tubulare renale la fel 
ca furosemida şi pot reduce efectul acesteia. În mod invers, furosemida poate scădea eliminarea 
renală a acestor medicamente. În cazul tratamentului cu doze mari (în special atât de 
furosemidă, cât şi din celelalte medicamente), poate determina creşterea concentraţiilor 
plasmatice şi creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse provocate de furosemidă sau de 
medicamentul administrat concomitent. 



medicamente antidiabetice şi simpatomimetice care determină creşterea tensiunii arteriale (de 
exemplu epinefrina, norepinefrina): efectul acestora poate fi redus de furosemidă.  



efectul dăunător al medicamentelor cu efect nefrotoxic asupra rinichiului poate fi crescut de 
furosemidă. 



administrarea concomitentă de ciclosporină A şi furosemidă este asociată cu risc crescut de 
artrită gutoasă secundară hiperuricemiei induse de furosemidă şi excreţiei renale insuficiente de 
uraţi indusă de ciclosporină. 



cefaloridină: creşte riscul nefrotoxic. 



dozele mari ale anumitor cefalosporine administrate concomitent pacienţilor trataţi cu 
furosemidă pot provoca insuficienţă renală funcţională.  



cisplatină: creşte riscul toxic asupra urechii. În plus, efectul toxic al cisplatinei asupra rinichilor 
poate fi sporit în cazul în care furosemida este utilizată pentru obţinerea diurezei forţate, dacă 
furosemida nu este administrată în doze mici (de exemplu 40 mg la pacienţii cu funcţie renală 
normală) şi cu echilibru hidric pozitiv. 



neuroleptice: accentuarea efectului antihipertensiv cu hipotensiune arterială ortostatică. 



litiu: creşte concentraţia plasmatică şi toxicitatea litiului inclusiv creşterea riscului de efecte 
cardiotoxice şi neurotoxice ale litiului (trebuie monitorizată litemia şi ajustată doza).  

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea 

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, 
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

5 

Furosemid Zentiva nu trebuie administrată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut 
necesar (în cazul edemelor patologice din timpul sarcinii) şi numai dacă beneficiul terapeutic matern 
justifică riscul potenţial pentru făt.  
 
Furosemida se excretă în lapte. S-a observat că diureticele de ansă scad secreţia lactată. De aceea, 
furosemida este contraindicată în timpul alăptării. 

 
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor 

Din cauza reacţiilor adverse (de exemplu scăderea pronunţată, nedorită, a tensiunii arteriale), 
furosemida poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.  
 

Furosemid ZENTIVA conţine sodiu

Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

3. 

Cum să utilizaţi Furosemid ZENTIVA 

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul 
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. 
 
Furosemid ZENTIVA trebuie să vi se administreze de către medicul dumneavoastră sau de către 
asistenta medicală. 
▪ 

Se administrează sub formă de injecţie. 

▪ 

Injecţia trebuie administrată intravenos lent sau intramuscular profund într-un muşchi cu 
suprafaţă mare. 

Furosemid ZENTIVA 20 mg/2 ml trebuie administrată lent, prin injectare intramusculară sau 
intravenoasă.

În tratamentul urgenţelor hipertensive, doza de furosemidă trebuie ajustată, astfel încât scăderea 
tensiunii arteriale să nu depăşească 25% din valoarea iniţială în ora care urmează injectării. 
Medicul dumneavoastră va stabili doza şi durata tratamentului în cazul dumneavoastră. 
Trebuie utilizată cea mai mică doză care este suficientă pentru a obţine efectul dorit. 
 

Adul

ţ

i 

Doza iniţială este de 20 – 60 mg furosemidă, administrată prin injectare intramusculară sau prin 
injectare intravenoasă, lent, cu o viteză de 4 mg/minut.   
Dacă sunt necesare doze mai mari, pot fi administrate prin creşteri treptate cu câte 20 mg furosemidă 
la interval de 2 ore. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1500 mg. 
 

Utilizarea la copii şi adolescenţi

La copii, doza este redusă în raport cu greutatea corporală. Doza recomandată de furosemidă pentru 
administrare parenterală este de 1 mg/kg greutate corporală, până la doza maximă de 20 mg pe zi. 
Doza uzuală este de 0,5 - 1 mg furosemidă/kg şi zi administrată lent, în perfuzie intravenoasă repetând 
doza, la nevoie, la interval de 3 ore, până la maxim 20 mg pe zi 
În cazuri severe sau în urgenţă, se injectează intravenos 20 – 40 mg furosemidă (timp de 2 minute).  
 

Pacien

ţ

i cu insuficien

ţă

 cardiac

ă

 congestiv

ă

 acut

ă

În cazul edemelor asociate insuficienţei cardiace congestive cronice, doza iniţială recomandată este de 
20 mg – 40 mg, administrată intravenos în bolus. Doza poate fi ajustată în func

ț

ie de răspunsul la 

tratament. 
 

Pacien

ţ

i cu insuficien

ţă

 renal

ă

În cazul edemelor asociate insuficienţei renale cronice, doza trebuie ajustată cu atenţie astfel încât 
pierderea iniţială de lichid să fie graduală. Pentru adulţi, asta înseamnă o doză ce conduce la o pierdere 

6 

de 2 kg din greutatea corpului (aproximativ 280 mmoli Na

+

) pe zi. În tratamentul intravenos, doza de 

furosemidă se poate determina începând tratamentul cu o perfuzie intravenoasă continuă de 0,1 
mg/minut. Viteza perfuziei este crescută treptat la fiecare jumatate de oră în funcţie de răspunsul la 
tratament. 

Se recomandă trecerea cât se poate de repede de la administrare intravenoasă la administrare orală. 
 

Men

ţ

inerea diurezei în insuficien

ţ

a renal

ă

 acut

ă

Înainte de a începe tratamentul cu furosemidă, trebuie corectate hipovolemia, hipotensiunea arterială, 
dezechilibrul electrolitic semnificativ şi dezechilibrul acido-bazic semnificativ. Se recomandă ca 
trecerea de la administrarea intravenoasă la administrarea orală să se efectueze cât mai curând posibil 
(la 3 ore după ultima injectare). 
Doza iniţială este de 40 mg, administrată prin injectare intravenoasă. Dacă doza iniţială recomandată 
nu este eficace, furosemida se poate administra sub formă de perfuzie intravenoasă continuă (cu o 
viteză de 50 mg – 100 mg/oră). 
 

Pacien

ţ

i cu ciroz

ă

 hepatic

ă

În cazul edemelor asociate cirozei hepatice, furosemida este utilizată ca tratament suplimentar celui cu 
antagonişti ai aldosteronului, în cazul în care doar efectul acestora nu este suficient. 
Doza trebuie ajustată cu atenţie astfel încât pierderea iniţială de lichid să fie graduală pentru a evita 
complicaţiile. Pentru adulţi, aceasta înseamnă o doză ce conduce la o pierdere de 0,5 kg din greutatea 
corpului pe zi. Dacă tratamentul intravenos este absolut necesar, doza iniţială este de 20 mg – 40 mg. 
 

Pacien

ţ

i cu hipertensiune arterial

ă

În cazul crizei hipertensive (creşterea bruscă şi persistentă a tensiunii arteriale), doza iniţială 
recomandată este de 20 mg – 40 mg administrate prin injectare în bolus. Aceasta poate fi ajustată în 
funcţie de răspunsul la tratament. 
 

Pacien

ţ

i cu intoxica

ţ

ii 

În cazul indicaţiei de suport pentru diureza forţată în intoxicaţii, furosemida se administrează 
intravenos în adiţie la perfuziile cu soluţii de electroliţi. Doza administrată este dependentă de 
răspunsul organismului la furosemidă. Pierderile de lichid şi electroliţi trebuie corectate înainte şi în 
timpul tratamentului.  
În cazul intoxicaţiei cu substanţe acide, eliminarea poate fi crescută prin alcalinizarea urinei.  
În cazul intoxicaţiei cu substanţe alcaline, eliminarea poate fi crescută prin acidifierea urinei. 
Doza iniţială recomandată este de 20 mg – 40 mg administrate prin injectare intravenoasă. 
 
Furosemida se administrează intravenos numai atunci când administrarea orală nu este posibilă sau 
este ineficace (de exemplu absorbție intestinală deficitară) sau în cazul în care este necesar un efect 
rapid.  
Pentru a obține o eficacitate optimă, o perfuzie continuă cu furosemidă este de preferat în locul 
injecțiilor repetate în bolus.  
Dacă se obţine un răspuns optim la tratament, se poate trece la administrarea orală de furosemidă, la 
3 ore după ultima injectare.   
 
În cazul în care administrarea de furosemidă perfuzabil nu este posibilă pentru tratamentul de 
întreţinere, după una sau mai multe doze administrate în bolus, un regim de întreţinere cu doze mici 
administrate la intervale scurte (aproximativ 4 ore) este de preferat în detrimentul unui regim cu doze 
mai mari administrate în bolus la intervale mai lungi. 
Doza şi durata tratamentului depind de indicație şi sunt stabilite în mod individual, de către medic, 
pentru fiecare pacient în parte. 
 

Injectare intravenoas

ă

/perfuzie: 

Administrarea intravenoasă de furosemidă injectabil sau perfuzabil trebuie să fie lentă (o viteză de 
4 mg pe minut nu trebuie depășită). La pacienții cu insuficiență renală severă (creatinina serică > 5 
mg/dl), se recomandă ca viteza de perfuzie de 2,5 mg pe minut să nu fie depășită. 

7 

Injectare intramuscular

ă

: 

Administrarea intramusculară trebuie să se limiteze la cazurile excepționale în care administrarea pe 
cale orală şi intravenoasă nu este posibilă.  
Trebuie precizat că injectarea intramusculară nu este adecvată pentru tratamentul unor afecţiuni acute, 
cum este edemul pulmonar. 
 
Furosemid ZENTIVA soluţie injectabilă

poate fi amestecat cu soluţii alcaline, neutre sau slab acide, cu 

capacitate minimă de tamponare (soluţie salină izotonă, soluţie Ringer, strofantină, soluţie de glucoză). 
 

Dacă utilizaţi

mai mult Furosemid ZENTIVA decât trebuie

Dacă vi s-a administrat mai mult decât trebuie din Furosemid ZENTIVA, adresaţi-vă imediat 
medicului dumneavoastră sau mergeţi la departamentul de urgenţă al celui mai apropiat spital.  
În caz de supradozaj, apar tulburări precum modificări ale concentraţiei de electroliţi din sânge, 
hipovolemie, deshidratare, creşterea densităţii sângelui, tulburări ale ritmului bătăilor inimii. 
Simptomele acestor tulburări includ scăderea severă a tensiunii arteriale (până la şoc), insuficienţă 
renală acută, formarea de cheaguri de sânge, delir, paralizie, apatie şi confuzie  
 
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului 
dumneavoastră sau farmacistului.  
 
 

4. 

Reacţii adverse posibile 

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate 
persoanele.  
 
Următoarele reacţii adverse au fost raportate la administrarea de furosemidă: 

Foarte frecvente (afecteaz

ă

 mai mult de 1 din 10 utilizatori): 

-

tulburări ale concentraţiilor ionilor din organism, care uneori pot să se şi manifeste, 

-

deshidratarea şi reducerea volumului de sânge din organism (hipovolemie), în special la 
pacienţii vârstnici, 

-

creşterea valorilor creatininei în sânge, 

-

creşterea concentraţiei unui tip de grăsimi în sânge (trigliceride), 

-

scăderea tensiunii arteriale (hipotensiune arterială), uneori doar la ridicarea din poziţia culcat 
sau aşezat în poziţie verticală (hipotensiune arterială ortostatică). 

Frecvente (afecteaz

ă

 mai pu

ţ

in de 1 din 10 utilizatori): 

-

scăderea valorilor sodiului, potasiului şi clorului în sânge, 

-

creşterea concentraţiei unui tip de grăsimi din sânge (colesterolul), 

-

creşterea concentraţiei de acid uric din sânge, uneori însoţită de dureri la nivelul articulaţiilor 
(atacuri de gută), 

-

creşterea volumului de urină, 

-

afectare a funcţiei cerebrale la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă, 

-

creşterea concentraţiei sângelui (hemoconcentraţie). 

Mai pu

ţ

in frecvente (afecteaz

ă

 mai pu

ţ

in de 1 din 100 utilizatori): 

-

modificarea toleranţei la glucoză,

-

greaţă,

-

tulburări ale auzului, de obicei trecătoare, 

-

surditate (uneori ireversibilă), 

-

mâncărime pe piele,

-

urticarie,

-

erupţii trecătoare pe piele,

-

erupţii cutanate severe, însoţite de descuamare, exfoliere, formare de vezicule şi durere 
(dermatită buloasă, eritem polimorf, pemfigoid, dermatită exfoliativă),

8 

-

apariţia de pete roşii-violete pe piele (purpură),

-

creşterea sensibilităţii la lumină a pielii,

-

scăderea numărului celulelor din sânge responsabile de coagularea acestuia (trombocitopenie).

 
Rare (afecteaz

ă

 mai pu

ţ

in de 1 din 1000 utilizatori):

-

inflamaţia vaselor de sânge mici (vasculită), 

-

afectare a ţesutului renal (nefrită tubulo-interstiţială), 

-

vărsături, 

-

diaree, 

-

ţiuituri în urechi, 

-

reacţii alergice severe (anafilactice sau anafilactoide, de exemplu cu şoc), 

-

amorţeală sau înţepături la nivelul mâinilor şi picioarelor (parestezii), 

-

scăderea numărului de celule albe din sânge responsabile de apărarea împotriva infecţiilor 
(leucopenie), 

-

creşterea numărului unui tip particular de celule albe din sânge (eozinofilie), 

-

febră. 

Foarte rare (afecteaz

ă

 mai pu

ţ

in de 1 din 10000 utilizatori): 

-

scăderea semnificativă a numărului mai multor tipuri de celule albe din sânge (agranulocitoză), 

-

scăderea numărului tuturor tipurilor de celule din sânge (anemie aplastică), 

-

scăderea numărului de celule roşii din sânge (anemie), 

-

afectarea metabolismului hepatic (colestază), 

-

creşterea concentraţiei unor enzime hepatice (transaminaze), 

-

inflamaţia pancreasului (pancreatită acută). 

Cu frecven

ţă

 necunoscut

ă

 (care nu poate fi estimat

ă

 din datele disponibile): 

-

scăderea valorilor calciului şi magneziului din sânge,  

-

creşterea valorilor ureei în sânge,  

-

scăderea acidităţii sângelui, 

-

sindrom pseudo-Bartter (complex de simptome care includ valori mici ale potasiului în sânge, 
alcaloză metabolică şi uneori tensiune arterială mică), în cazul utilizării în doze mari şi de lungă 
durată, 

-

formarea de cheaguri de sânge (tromboză), 

-

valori crescute ale sodiului şi clorului în urină, 

-

retenţie de urină, 

-

depuneri de săruri de calciu în rinichi şi formarea de calculi renali la prematuri, 

-

afectare a funcţiei rinichilor, 

-

reacţii severe pe piele însoţite de sângerare, durere, exfoliere, formare de vezicule (sindrom 
Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, pustuloză exantematică acută generalizată 
(PEAG) (erupţie acută însoţită de febră, cauzată de medicament)), 

-

erupţie cutanată la medicament, însoţită de febră şi creşterea numărului de eozinofile în sânge 
(DRESS), 

reacţii lichenoide,

-

agravarea sau activarea lupusului eritematos sistemic, 

-

defect cardiac la nou-născuţii trataţi cu furosemidă în primele săptămâni de viaţă, 

-

durere în special la injectare la nivel muscular, 

-

ameţeli, leşin sau pierderea cunoştinţei, durere de cap, 

-

rabdomioliză (distrugere de fibre musculare), adesea în cazul unor valori sever scăzute ale 
potasiului în sânge. 

Raportarea reacţiilor adverse 

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. 
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta 
reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate 
pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. 
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa 
acestui medicament. 

9 

5. 

Cum se păstrează Furosemid ZENTIVA   

 
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. 
 
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după „EXP”. Data de expirare se 
referă la ultima zi a lunii respective. 
 
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. 
 
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să 
aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului. 
 

6. 

Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

Ce conţine Furosemid ZENTIVA 

-

Substanţa activă este furosemida. Fiecare fiolă (2 ml) conţine furosemidă 20 mg. 

-

Celelalte componente sunt: hidroxid de sodiu, clorură de sodiu, apă pentru preparate injectabile. 

Cum arată Furosemid ZENTIVA şi conţinutul ambalajului

Furosemid ZENTIVA se prezintă sub formă de soluţie limpede, incoloră, lipsită de particule vizibile. 
Cutie cu 5 fiole din sticla brună, cu inel de rupere sau cu punct de rupere, a câte 2 ml soluţie 
injectabilă. 
Cutie cu 10 fiole din sticla brună, cu inel de rupere sau cu punct de rupere, a câte 2 ml soluţie 
injectabilă. 
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 

 
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

şi

fabricantul 

ZENTIVA S.A.  
B-dul Theodor Pallady nr. 50  
Sector 3, Bucureşti, 
 România 
Tel.: + 40 21 317 31 36 
Fax: + 40 21 317 31 34 
 
Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi deţinătorul autorizaţiei 
de punere pe piaţă:  
 

România 

S.C. ZENTIVA S.A., 
B-dul. Theodor Pallady nr. 50,  
sector 3, 032266 Bucureşti,  
România 
Tel.: + 40 21 317 31 36 
Fax: + 40 21 317 31 34 
 

Acest prospect a fost revizuit în Decembrie 2021. 

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 
 

Următoarele informaţii sunt destinate numai profesioniştilor din domeniul sănătăţii 

 
Furosemid ZENTIVA 20 mg/2 ml soluţie injectabilă 

nu

 trebuie amestecat cu soluţii acide cu 

capacitate mare de tamponare (de exemplu vitamina C, vitamina B

1

, adrenalină, noradrenalină), 

metiltetraciclină şi sărurile bazelor organice (de exemplu anestezice locale, alcaloizi, narcotice, 
antihistaminice). 
Furosemid ZENTIVA soluţie injectabilă

poate fi amestecat cu soluţii alcaline, neutre sau slab acide, cu 

capacitate minimă de tamponare (soluţie salină izotonă, soluţie Ringer, strofantină, soluţie de glucoză).