Tratamentul cu ciclofosfamida la pacientii cu lupus

Terapia cu imunosupresoare la pacientii cu lupus este rezervata cazurilor cu afectare renala, afectare a sistemului nervos, in cazuri de corticorezistenta sau corticodependenta.

Implicarea renala este un factor care poate provoca decesul in randul pacientilor cu lupus eritematis sistemic. Mai bine de 29% dintre pacientii care primesc diagnosticul de lupus eritematos sistemic dezvolta insuficienta renala dupa 10 ani de la diagnosticarea bolii autoimune.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Ciclofosfamida este un medicament folosit in chimioterapie, care este extrem de eficient in reducerea activitatii sistemului imunitar. Ciclosfamida este folosita in tratarea formelor severe de lupus, care afecteaza rinichii ori creierul. 

Ciclofosfamida ramane inca "standardul de aur" cu care se compara alte terapii imunosupresoare in tratamentul pacientilor cu lupus. Ciclofosfamida este cel mai folosit imunosupresor si, de regula, se prefera administrarea in pulsuri lunare.

Ciclofosfamida s-a dovedit utila in nefrita lupica si la pacientii cu citopenii care nu tolereaza alte imunosupresoare. Doar ciclofosfamida amelioreaza pronosticul pe termen lung. Asocierea de ciclofosfamida si cortizon s-a dovedit benefica la pacientii cu lupus si afectare renala, de sistem nervos, hemoragii alveolare si vasculite sistemice. Ciclofosfamida asociata corticoterapiei incetineste progresia leziunilor renale mai mult decat corticoterapia izolata, dar nu influenteaza mortalitatea.

Ciclofosfamida este un medicament care se transforma in forma activa atunci cand ajunge in ficat. Acesta se poate administra atat oral, cat si intravenos. Administrarea orala se face zilnic, in timp ce administrarea intravenoasa se foloseste pentru dozarea intermitenta – la fiecare doua sau patru saptamani.

Pulsterapia (administrarea intravenoasa) cu ciclofosfamida are profil de toxicitate mai mic decat administrarea orala si, in plus, are avantajul unei actiuni mai rapide si al unor efecte secundare reduse pe vezica urinara. In acest context, trebuie asigurat un aport crescut de lichide intravenos care sa determine o diureza crescuta pentru a evita efectul toxic al ciclofosfamidei pe vezica urinara.

Trebuie tinut cont de reactiile adverse ce apar in timpul administarii de ciclofosfamida: greata, varsaturi, stare de rau general si slabiciune. Aceste simptome pot fi tinute sub control cu ajutorul medicamentelor antivomitive. Caderea parului poate fi declansata si ea de administrarea tratamentului pe baza de ciclofosfamida, insa, de regula, parul incepe sa creasca la loc imediat ce tratamentul este oprit. Pot aparea si eruptii cutanate pe fondul administrarii unui asemenea tratament.

La 14 zile dupa fiecare administrare puls de ciclofosfamida, pacientului i se recolteaza sange pentru hemoleucograma, pentru a verifica numarul de leucocite la distanta de administrare de ciclofosfamida. Pe baza acestor valori, se evalueaza si se conduce urmatoarea administrare.

 

 

Scopul tratamentului pentru lupusul eritematos sistemic este de a reduce simptomele acestuia si de a induce faza de remisiune.

Tratamentul cu ciclofosfamida are, insa, si efecte adverse destul de serioase, printre care riscul crescut de infectie, infertilitatea, neurotoxicitatea si oncogenicitatea, care afecteaza in mod deosebit femeile tinere. Cu toate ca ciclofosfamida poate opri menstruatia, femeile care urmeaza un asemenea tratament pot ramane totusi insarcinate, de aceea e indicat sa se foloseasca o metoda contraceptiva in continuare.

Avand in vedere riscurile la care este expus pacientul daca urmeaza un asemenea tratament, medicii aleg sa foloseasca ciclofosfamida daca se instaleaza nefrita lupica.

Daca medicul tau iti recomanda un tratament pe baza de ciclofosfamida, discuta cu el despre toate medicamentele pe care le iei deja, inclusiv cele pe baza de plante. De asemenea, pe perioada tratamentului nu se fac vaccinuri.

Daca pacienta isi doreste sa ramana insarcinata, trebuie sa discute neaparat cu medicul ei, intrucat tratamentul cu ciclofosfamida trebuie oprit inainte de sarcina, pentru ca poate avea efecte nedorite asupra fatului si a dezvoltarii acestuia.

Daca in timpul tratamentului se remarca prezenta sangelui in urina, febra si frisoanele, umflarea picioarelor si a gleznelor ori invinetirea rapida, se recomanda contactarea medicului.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

 

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0