Manifestarile gastrointestinale in lupusul eritematos sistemic

Lupusul eritematos sistemic afectează întreg organismul, iar sistemul gastrointestinal nu face excepție. Pacienții care suferă de lupus se confruntă adesea cu probleme gastrointestinale, precum și complicații la nivelul organelor din jur, cum sunt pancreasul și vezica biliară.

Nu este neobișnuit ca lupusul să aibă manifestări gastrointestinale. Fiind o boală autoimună în care sistemul imunitar al organismului atacă propriile țesuturi și organe, manifestările lupusului pot afecta o gamă largă de sisteme ale corpului, inclusiv sistemul gastrointestinal. Oamenii de știință spun că afectarea gastrointestinală este asociată cu un prognostic mai prost pentru pacienți și cu implicarea clinică a altor organe țintă în lupus, cum ar fi boala renală sau serozita.

Recomandările Experților DOC

Efecte pe care le are lupusul eritematos sistemic la nivel gastrointestinal

Simptomatologia gastrointestinală este nespecifică și include anorexie, greață, vărsături și dureri abdominale, punând adesea probleme de diagnostic diferențial cu alte afecțiuni digestive. Aceste simptome sunt cauzate de interesarea seroasei peritoneale sau arteritei mezenterice. Vasculita mezenterică se prezintă cu dureri abdominale, febră, vărsături. Diagnosticul este confirmat de examenul computer tomograf abdominal - prezența semnelor de ischemie intestinală, și în absența tratamentului se poate complica cu hemoragie, infarct și perforație intestinală.

Ulcere bucale

Cercetări recente arată că ulcerele bucale reprezintă una dintre cele mai frecvente caracteristici ale afectării mucoasei în lupus, afectând între 7% și 52% dintre pacienți. Locurile cele mai frecvent implicate sunt mucoasa bucală și palatul dur. În majoritatea cazurilor, acestea sunt nedureroase. Potrivit unui studiu, 82% dintre pacienți au avut ulcere bucale nedureroase, în timp ce alte câteva studii au raportat frecvențe mai mari de ulcere dureroase.

Durerea abdominală

Durerea abdominală se poate prezenta în mod acut, iar cauzele sale de bază pot fi vasculita mezenterică, gastroenterita, boala hepatobiliară, pancreatita sau apendicita. Majoritatea pacienților sunt tratați cu corticosteroizi sau medicamente imunosupresoare, care maschează caracteristicile fizice ale perforației și ischemiei. Întârzierea diagnosticului trebuie evitată; unele cercetări au indicat că durerea abdominală a fost experimentată de două treimi dintre pacienții cu lupus timp de o medie de 34 de zile înainte de criza abdominală acută.

Boala de reflux gastroesofagian

Esofagul poate fi și acesta afectat de lupusul eritematos sistemic, acesta având adesea de-a face cu inflamația. Inflamația prezentă la nivelul esofagului poate cauza reflux gastroesofagian. Boală de reflux gastroesofagian se manifestă prin arsuri, balonare și eructații.

Vărsături, diaree, constipație

Vărsăturile, diareea și constipația pot apărea de asemenea pe fondul lupusului eritematos sistemic. Aceste simptome de natură digestivă pot fi declanșate de tratamentul pe bază de antiinflmatoare nesteroidiene sau corticosteroizi, folosit adesea în tratarea lupusului. 

Diverticulita

Carența de vitamina D, de care pacientul cu lupus eritematos sistemic tinde să sufere, crește riscul de diverticulită - boala este rezultatul perforațiilor microscopice și macroscopice ale peretelui diverticular.

Colită ulcerativă sau boala Crohn

Și bolile inflamatorii intestinale pot apărea pe fondul acestei boli autoimune. Colita ulcerativă și boala Crohn sunt două afecțiuni autoimune inflamatorii care pot apărea la pacienții cu lupus. Diareea și durerile abdominale sunt specifice acestor două boli, medicul fiind cel în măsură să stabilească diagnosticul corect.

Pancreatită

Pancreatita acută poate apărea ca urmare a vasculitei sau a tratamentului cu cortizon ori imunosupresoare. Inflamarea pancreasului, adică pancreatita, trebuie tratată în funcție de cauza sa. Pancreatita cauzată de vasculită se tratează cu corticosteroizi, în timp ce pancreatita cauzată de tratamentul cu corticosteroizi este tratată prin oprirea tratamentului pe bază de cortizon.

Afectare hepatică

Afectarea hepatică poate apărea ca urmare a bolii sau secundară tratamentului farmacologic (antiinflamatoare nesteroidiene sau imunosupresoare). Hepatomegalia apare la 30% dintre pacienții cu lupus eritematos sistemic, iar biopsia hepatică poate evidenția leziuni de steatoză hepatică (cel mai frecvent) sau hepatita. Creșterea enzimelor hepatice (aminotransferazelor) se întâlnește la 1/3 din pacienți, de asemenea, icterul și creșterea enzimelor de colestază pot fi întâlnite în lupusul eritematos sistemic.

Lupusul eritematos sistemic, fiind o boală autoimună, se poate asocia cu ciroză biliară primitivă sau hepatită autoimună. Hepatita autoimună este o boală a ficatului, care determină sistemul imunitar să atace celulele hepatice, ducând la inflamarea ficatului. Mai bine de jumătate dintre cei care suferă de hepatită autoimună suferă și de o altă afecțiune de natură autoimună, printre care și lupusul eritematos sistemic. Principalul simptom al acestei afecțiuni autoimune este oboseala extremă. Pot apărea însă și icterul, mărirea în volum a ficatului, durerile articulare și disconfortul abdominal.

Prezența anticorpilor antifosfolipidici poate determina sindromul Budd Chiari prin ocluzia venelor hepatice. Pacienții pot prezenta dureri abdominale, ascită, edeme, circulație venoasă colaterală vizibilă la nivel abdominal și toracic, encefalopatie hepatică, hemoragie digestivă sau pot fi asimptomatici.

Splenomegalie

Splenomegalia reprezintă o mărire a splinei, acel organ situat în partea stângă a abdomenului, sub coaste. Splenomegalia poate să apară și aceasta la pacienții cu lupus ca urmare a fibrozei periarteriale sau infarctelor splenice. Controlul general al lupusului este esențial pentru a preveni sau gestiona complicațiile, inclusiv splenomegalia. Unele medicamente antiinflamatoare pot fi prescrise pentru a reduce inflamația asociată cu lupusul, care pot contribui și la gestionarea mărimii splinei. 

Gastrită și ulcer peptic

Gastrita și ulcerul peptic sunt printre cele mai frecvente patologii gastrice care afectează pacienții cu lupus și care pot fi induse de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau de corticosteroizi. Incidența gastritei și a bolii ulcerului peptic rămâne necunoscută. Ulcerul peptic este, de fapt, o leziune care apare la nivelul mucoasei stomacului, în general din cauza acidității crescute sau a unor medicamente foarte agresive. Tratamentul cu antiinflamatoare folosit pentru tratarea lupusului eritematos sistemic crește riscul de ulcer peptic, distrugând țesuturile de la nivelul pereților stomacului. Mai mult decât atât, și infecția cu Helicobacter pylori, adesea întâlnită la pacienții cu lupus, poate cauza ulcer peptic.

Pseudo-obstrucție intestinală

Aceasta este o afecțiune neobișnuită, caracterizată prin hipomotilitate intestinală și simptome asemănătoare obstrucției intestinale mecanice în absența unei etiologii mecanice sau organice. Posibilele mecanisme patogene includ vasculita mușchilor netezi viscerali, care provoacă leziuni musculare și hipomobilitate. Pseudo-obstrucția intestinală se poate dezvolta ca o complicație în lupusul eritematos sistemic, dar incidența este destul de mică.

Simptomele gastrointestinale apar sau se accentuează în timpul puseelor de activitate a bolii și sunt estompate sau dispar în perioadele de remisiune a acesteia. Așadar, pacientul cu lupus eritematos sistemic trebuie să urmeze tratament și să facă tot posibilul să prelungească perioada de remisiune a bolii. Între timp, simptomele gastrointestinale vor fi tratate medicamentos, așa cum consideră medicul.

Se pot preveni complicațiile la nivel gastrointestinal asociate cu lupusul?

Prevenirea complicațiilor gastrointestinale asociate cu lupusul implică gestionarea generală a bolii și menținerea unui stil de viață cât mai sănătos. Iată câteva strategii care ar putea fi de ajutor:

  • Urmează-ți planul de tratament: Este esențial să iei medicamentele prescrise de medicul curant conform instrucțiunilor. Medicamentele pot ajuta la controlul inflamației și la ținerea bolii sub control.
  • Nu sări peste programări: Respectă programările la medic pentru a-ți evalua starea și pentru a ajusta tratamentul, dacă este necesar.
  • Străduiește-te să menții un stil de viață sănătos: Un stil de viață cât mai sănătos poate ajuta la păstrarea stării generale de sănătate și poate reduce riscul complicațiilor la nivel gastrointestinal, printre altele. Ne referim aici la o dietă echilibrată, exerciții fizice regulate și odihnă adecvată.
  • Evită pe cât posibil factorii declanșatori: Înțelegerea factorilor care pot agrava simptomele ajută la evitarea acestora. Factorii declanșatori pot varia de la stres și expunere la soare până la anumite alimente sau medicamente.
  • Comunică deschis cu medicul: Dacă observi orice schimbare în simptomele pe care le ai, vorbește cu medicul cât mai curând despre acest aspect. O gestionare promptă a simptomelor poate ajuta la prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Toți pacienții cu lupus vor avea parte de efecte negative la nivel gastrointestinal?

Nu toți pacienții cu lupus vor dezvolta complicații gastrointestinale, deoarece boala se manifestă diferit de la o persoană la alta. Pentru unii pacienți cu lupus, manifestările gastrointestinale pot fi minime sau absente, în timp ce alții pot experimenta simptome mai pronunțate. 

FII PRINTRE PRIMII CARE AFLĂ!

O analiză recentă arată că severitatea potențială a manifestărilor la nivel gastrointestinal corelată cu lupusul eritematos sistemic este îngrijorătoare, având în vedere că mai mult de 50% dintre pacienții cu lupus dezvoltă simptome gastrointestinale la un moment dat în cursul bolii. 

Incidența și prevalența acestor simptome variază foarte mult ceea ce, spun oamenii de știință, ar putea avea legătură cu faptul că se acordă mai puțină atenție manifestărilor gastrointestinale decât alte simptome, cum ar fi nefrita lupică. Potrivit unui studiu de autopsie, 60-70% dintre pacienții cu lupus au prezentat dovezi de peritonită, în timp ce doar 10% au prezentat manifestări clinice de-a lungul vieții. În majoritatea studiilor anterioare, spun autorii analizei, prevalența simptomelor gastrointestinale la pacienții cu lupus a variat între 15% și 75%.

Cum am discutat deja, lupusul poate afecta orice parte a tractului gastrointestinal, de la gură la anus. Ficatul poate fi, de asemenea, afectat - rezultate anormale ale testelor funcției hepatice s-au depistat în 23% - 79% dintre cazurile de lupus, iar hepatomegalia a apărut la 39% - 40% dintre pacienții analizați. În ceea ce privește factorii de risc pentru simptomele la nicel gastrointestinal, s-a descoperit că pacienții cu lupus cu fenomen Raynaud sau hipocomplementemie au un risc crescut de a dezvolta complicații gastrointestinale.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Lupus - Lupus and the digestive system 
https://www.lupus.org/resources/how-lupus-affects-the-gastrointestinal-system
NCBI - Gastrointestinal Manifestations in Patients with Systemic Lupus Erythematosus
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9587305/
Studiul „Gastrointestinal Manifestations in Patients with Systemic Lupus Erythematosus”, apărut în Open Access Rheumatol. 2022; 14: 243–253. Published online 2022 Oct 17. doi: 10.2147/OARRR.S384256, autori: Samar Alharbi


Te-ar mai putea interesa și...


DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0