Lupusul eritematos sistemic și autoanticorpii cu rol în diagnosticarea și urmărirea activității bolii

Lupusul eritematos sistemic este o boală inflamatorie cronică, cu afectare multisistemică, încadrată în grupul de boli autoimune.  Apare la persoane tinere, între 15 și 45 ani și este de 10 ori mai frecventă la femei.

lipus-eritematos-sistemic

Numărul cazurilor nou diagnosticate a crescut în ultimii zeci de ani, odată cu noile investigații paraclinice disponibile. Manifestările bolii sunt variate, boala evoluând cu exacerbări și remisiuni, un sfert din pacienți ajung la remisiune a bolii, dar alți 50% din pacienți dezvoltă leziuni ireversibile ale organelor. Gravitatea bolii rezultă din afectările multiorganice: cutanate, musculoarticulare, seroase, pulmonare, cardiovasculare, gastrointestinale, oculare şi mai ales din afectarea renală şi neuropsihiatrică. 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Cauzele si factorii de risc

Cauza bolii nu este cunoscută. Există o suprapunere a factorilor genetici (având în vedere agregarea familială și frecvența mai mare la rudele de gradul I ale pacienților cu LES), hormonali și imunologici, asociați factorilor de mediu care împreună joacă un rol predispozant în apariția bolii. Rolul factorilor hormonali este susținut de frecvența mai mare a bolii în rândul femeilor. Mai mult decât atât administrarea anticoncepționalelor sau tratamentul de substituție hormonală cu estrogeni cresc riscul de apariție al bolii la persoane predispuse genetic. În categoria factorilor de mediu intră razele ultraviolete (UVB dar și UVA), anumite medicamente care exacerbează boala (cum ar fi anticorpii anti TNFα), infecțiile (această teorie este susținută prin existența unor titruri crescute de anticorpi antivirali). De asemenea, stresul care poate declanșa dezechilibre ale sistemului neuroendocrin și factorii alimentari, pot contribui ca factori adiționali.

Multiplele anomalii imune din lupusul eritematos sistemic (LES) sunt responsabile de apariția unei game variate de autoanticorpi, manifestările clinice și biologice sunt urmarea distrugerilor celulare și ale diferitelor țesuturi de către acești autoanticorpi. Ei sunt îndreptați împotriva unor antigene celulare (din membrană, citoplasmă și nucleu) sau împotriva unor antigene circulante.

lupusAnticorpii

Dintre aceștia cei mai reprezentativi și care se găsesc la 95% din pacienți sunt anticorpii antinucleari. Ei nu sunt specifici bolii, se întâlnesc și în alte boli autoimune, în infecții cronice, neoplazii sau pot fi induși de anumite medicamente. Titrul acestor anticorpi antinucleari nu este important pentru monitorizarea activității bolii. Există mai multe tipuri de anticorpi antinucleari, dar anticorpii anti ADNdc (dublu catenar) au o mare specificitate pentru această boală, mai mult decât atât, ei sunt un indicator al activității bolii și se asociază cu afectarea renală. Anticorpii anti Sm sunt pozitivi la o treime din pacienți și reprezintă un marker al bolii, au specificitate pentru LES și se întâlnesc exclusiv în această boală. Prezența acestora din urmă se asociază cu afectarea renală și a sistemului nervos.

Anticorpii antifosfolipide (anticorpi anticardiolipină și anticoagulant lupic) apar la aproximativ 30% din pacienții cu LES dar și în alte afecțiuni, sunt responsabili de fenomenele trombotice, trombocitopenie (scăderea numărului de trombocite) și de avortul spontan.

Anticorpii anti SS-A (Ro) și anti SS-B (La) sunt întâlniți la o treime dintre pacienți, se asociază cu fotosensibilitatea (o erupție cutanată ce apare la expunerea la soare sau care este exacerbată de expunerea la soare), leziunile tegumentare și cu afectarea fătului ce dezvoltă bloc atrioventricular (în cazul femeilor însărcinate).

Alți autoanticorpi, cum ar fi anticorpii anti proteină P ribozomală se asociază cu afectarea neurologică în lupus.

Nivelul complementului seric, în special fracțiunile C3 și C4 se corelează cu activitatea bolii, scade în perioadele de activitate și se normalizează în perioade de remisiune.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Importanța acestor autoanticorpi este susținută și de includerea lor în criteriile imunologice de diagnosticare ale bolii. Conform criteriilor internationale, diagnosticul de LES se stabilește pe îndeplinirea a 4 criterii, din care cel puțin unul imunologic trebuie să fie prezent. În categoria criteriilor imunologice sunt incluși anticorpii antinucleari (ANA), anti ANDdc, anti Sm, anticorpii antifosfolipide, nivelul scăzut al complementului, test Coombs direct pozitiv.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0