Dr. Șerban Bălănescu
- Medic Primar Cardiologie, Doctor în Științe Medicale, Expert DOC
Fibrilația atrială este o tulburare de ritm a inimii în care pulsul devine complet neregulat și rapid. Ea începe brusc și poate dură variabil între câteva secunde și până la ore, zile sau săptămâni, în funcție de cauza și de tratamentul aplicat. În unele cazuri fibrilația atrială devine permanentă și înlocuiește complet ritmul cardiac normal. Pacientul resimte de obicei palpitații neregulate, senzație de sufocare, oboseală sau uneori durere în piept dacă suferă și de cardiopatie ischemică. Principala problemă a fibrilației atriale este riscul sau de recurență, unii pacienți dezvoltând nenumărate episoade unele mai lungi, simptomatice, altele scurte de care nu știu și care se înregistrează la examene specifice cum este examenul Holter ECG.
Pericolul principal al fibrilației atriale este reprezentat de formarea de cheaguri în interiorul cavităților cardiace prin care sângele nu mai circulă normal și stagnează. Aceste cheaguri sunt antrenate de curentul sanguin și se pot opri în diferite vase ale organismului. Teritoriul cel mai important în care cheagurile se pot opri este creierul, iar consecință redutabilă este accidentul vascular cerebral ischemic.
Dacă fibrilația atrială este recent instalată trebuie făcute eforturi de a readuce ritmul cardiac normal, procedură numită conversie la ritm sinusal sau defibrilare. Aceasta se poate obține prin administrarea de medicamente de obicei intravenos sau prin șoc electric extern. Ambele proceduri trebuie efectuate de medic după prezentarea la spital și efectuarea unor explorări de laborator și imagistice dintre care cea mai importantă este ecocardiografia.
Medicul trebuie să determine în același timp cauza bolii, pentru ca uneori fibrilația este consecință unor boli de inimă serioase cum sunt infarctul miocardic, bolile valvelor inimii sau ale tiroidei. Uneori tratamentul cauzei fibrilației poate reduce sau poate face să dispară și fibrilația atriala. Este cazul bolilor glandei tiroide, în care tratamentul hipertiroidiei vindecă și fibrilația atrială.
La pacienții vârstnici după 65 ani este frecvent necesară administrarea medicamentelor anticoagulante care previne riscul de accidente vasculare cerebale sau periferice.
În cazul pe care mi-l descrieți este foarte probabil necesară vizita la cardiolog care poate decide internarea pentru efectuarea mai multor investigații necesare descoperirii cauzei bolii. Este necesară cu siguranță administrarea medicației anticoagulante în lipsa unui risc de hemoragie dat de alte boli, pe care nu le precizați și în măsură în care ele există. Se poate încerca menținerea ritmului cardiac cu medicamente din categoria celor pe care le descrieți, amiodarona, propafenona, flecainida sau sotalol, fiecare cu profilul sau de tolerantă siguranță și reacții adverse, pe care îl poate stabili numai medicul.
Dacă nici unul din medicamentele antiaritmice nu este tolerat sau nu este eficace există și soluția ablației cu radiofrecvență a fibrilației atriale, procedură ce se efectuează de către un medic specializat în electrofiziologie. Procedura este costisitoare, are riscurile intervențiilor invazive și poate vindeca până la cca 80% din pacienții la care se aplică.
