Sunt dependent de Facebook și de ce anume fac vechii colegi și cunoștințe, însă când au făcut o reuniune de clasă nu am reușit să mă mobilizez în acest sens... Oare am devenit un sociofobic?
1 răspunsEste tentant să ne autointitulăm dependenți de ceva anume, poate vă ajută să vă întrebați dacă vă place mult FaceBook-ul sau pur și simplu nu puteți funcționa în absența on-lin-ului. Un fenomen des întâlnit pe FB este „regăsirea” vechilor colegi, prieteni, iubiți sau iubite... Chiar și în epoca de piatră, inainte de apariția electricității, se pare că oamenii aveau gânduri recurente despre cunoscuții cu care nu se mai vedeau de ani de zile. Pare că FB-ul a reușit să răspundă acestei întrebări: Oare ce-o mai face x sau y? De asemenea tot el, bată-l vina, ne întreabă dacă am vrea să formulăm o cerere de prietenie, sau să dăm un ghiont (Poke – niciodată nu am înțeles butonul ăsta... dar mă rog, vin din epoca de piatră). Deși FB-ul răspunde acestor gânduri nu reușește totuși să reînoade prieteniile destrămate de timp și viață. De ce? Pentru că ne schimbăm an de an, creștem, devenim mai selectivi cu vârsta – și nu-i neapărat bine sau rău, doar se întâmplă așa. Și noi și ceilalți. Nevoia sau circumstanțele care ne determinau acel „împreună” s-au modificat, uneori au dispărut cu totul. Rareori ajungem să bem cafeaua mult promisă cu foștii colegi sau prieteni sau iubiți... Așadar, vorbim despre un fenomen comun. Ne-ar face bine să-l înțelegem și să nu ne simțim vinovați că nu ne trage ața... Cât despre sociofobie... este o tulburare, mai severă sau mai ușoară, de la caz la caz. Nu ne permite spațiul de aici o dezvoltare a subiectului dar putem lua în calcul un articol pe tema aceasta.