Fibromul

Fibromul uterin este o tumoare de origine benignă la nivelul uterului. Este des întâlnit în intervalul de vârstă cuprins între 30 și 40 de ani și reprezintă o excrescență care apare la nivelul uterului. În unele cazuri, fibromul nu prezintă simptome, însă în altele se manifestă prin dureri abdominale puternice, dureri menstruale severe și contact sexual dureros.

Crezi că s-ar putea să suferi de fibrom uterin? AFLĂ ACUM! COMPLETEAZĂ CHESTIONARUL și

TESTEAZĂ-TE GRATUIT

Ai nevoie de asistență în completarea chestionarului? Contactează Operatorii DOC-Affidea:

40 37 330 3082

Tipuri de fibrom uterin

Fibromul uterin intramural - cel mai comun tip de fibrom și apare la nivelul peretelui muscular al uterului. Fibromul intramural poate căpăta dimensiuni foarte mari și poate întinde peretele uterului.
Fibromul uterin subseros - se formează la exteriorul uterului, iar atunci când crește foarte mult poate face uterul să pară mai mare pe o parte.
Fibromul uterin submucos - se dezvoltă la nivelul miometrului, adică în interiorul peretelui uterului. Fibromul submucos nu este prea des întâlnit, însă atunci când apare cauzează sângerări menstruale puternice, precum și probleme de fertilitate.
Fibromul uterin intraligamentar - apare la nivelul ligamentelor care susțin uterul, precum și la nivelul colului uterin. Acest tip de fibrom este rar.

Simptomele fibromului uterin

Simptomele diferă în funcție de amplasarea și dimensiunile tumorii. Dacă tumoarea este mică, atunci este posibil să nu apară deloc simptome. De asemenea, dacă femeia intră la menopauză, tumoarea își reduce dimensiunile și simptomele sunt mai blânde. Însă, cele mai frecvente simptome pentru fibromul uterin sunt:

Sângerările abundente la menstruație, precum și prezența cheagurilor de sânge
Durere în zona pelvină sau durere de spate
Dureri menstruale mai severe
Nevoia accentuată de urinare
Dureri în timpul contactului sexual
Menstruație care durează mai mult decât de obicei
Senzația de presiune la nivelul cavității abdominale inferioare
Umflarea sau mărirea abdomenului

Cauzele și factorii de risc pentru fibromul uterin

Hormonii - estrogenul și progesteronul sunt hormoni produși de ovare. Aceștia determină regenerarea pereților uterului în timpul fiecărui ciclu menstrual însă, tot aceștia pot stimula apariția și dezvoltarea fibromului uterin.
Istoricul familial - dacă mama, sora sau bunica unei femei au avut fibrom uterin, atunci există un risc mai mare ca și aceasta să aibă.
Sarcina - producția de estrogen și progesteron crește în sarcină, ceea ce înseamnă că fibromul are șanse mai mari să apară, dar se și dezvoltă mai rapid.
Kilogramele în plus și vârsta - risc crescut de apariție a fibromului există și la femeile supraponderale, precum și la cele cu vârste de peste 30 de ani.

Stabilirea diagnosticului de fibrom uterin

Medicul ginecologul este cel care pune diagnosticul de fibrom uterin, folosindu-se de mai multe metode de testare, cum ar fi: examinarea pelvină și examinarea cu ultrasunete, dar și alte proceduri auxiliare (analize de sânge, RMN, histeroscopia).

Complicații ale fibromului uterin

Fibromul uterin nu este, în general, periculos, dar poate provoca disconfort și complicații. De exemplu, anemia este adesea întâlnită din cauza pierderilor mari de sânge din timpul menstruației. De asemenea, fibromul submucos poate cauza infertilitate sau pierderea sarcinii prin avort spontan. Se întâmplă în cazuri rare, însă nu trebuie neglijat acest potențial risc. La fel, în timpul sarcinii, fibromul uterin poate crește și riscul pentru complicații ca nașterea prematură sau ruptura de placentă.

Mergi la medic dacă suferi de dureri exagerat de mari în timpul menstruației, mai ales dacă sunt însoțite de sângerări excesiv de abundente sau dacă observi sângerări și în afara ciclului obișnuit.

Deși durerile, crampele și sângerările intră în spectrul manifestărilor corporale normale, în afara anumitor parametri acestea pot semnala prezența anumitor afecțiuni ginecologice.

În plus, nu vorbim doar despre disconfort. Dacă nu sunt diagnosticate la timp și nu se acționează corespunzător, consecințele și complicațiile pot fi cât se poate de grave.

Diagnoza și tratamentele potrivite sunt doar cele stabilite de medicul specialist, în urma investigațiilor adecvate.