Evaluarea coloanei vertebrale, importanta pentru sanatatea intregului organism!

Coloana vertebrală este o importantă componentă a scheletului și a aparatului locomotor. Este un segment complex, de o mare importanță funcțională, un ax central al structurii fizice.

Ce trebuie să știi despre coloana vertebrală

Coloana vertebrală este formată din 33 vertebre, care sunt alcătuite dintr-un corp vertebral situat anterior și un arc vertebral situat posterior. Între acestea două se formează canalul vertebral.

Coloana vertebrală se împarte în patru regiuni: cervicală, toracală, lombară și sacro-coccigiană. Vertebrele din fiecare regiune au caracteristici morfofuncționale legate de îndeplinirea celor două funcții importante ale sale:

funcția de a susține greutatea capului, trunchiului și a membrelor superioare
funcția de a asigura mobilitate a corpului

Coloana se articulează superior cu craniul, iar inferior prin intermediul sacrului cu oasele bazinului. Elasticitatea și rezistența coloanei vertebrale sunt asigurate de 3 curburi fiziologice:

lordoza cervicală
cifoza toracală
lordoza lombară

Ce sunt lordoza și cifoza

Lordoza înseamnă o curbură cu convexitate anterioară, iar cifoza este o curbură cu convexitate posterioară. În ortostatism, coloana vertebrală are o direcție verticală și o formă ușor sinuoasă, mai ales în plan sagital. Curburile atenuează șocurile și favorizează menținerea echilibrului coloanei pe bazin. Bazinul împreună cu membrele inferioare se constituie în suportul coloanei vertebrale. Rolul bazinului este important în determinarea poziției coloanei vertebrale, în suportul funcțional al coloanei vertebrale, participând activ la statică și dinamica acesteia. Orice disfuncție la nivelul bazinului înseamnă repercusiuni asupra ansamblului funcțional biomecanic al coloanei vertebrale.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Ce rol au discurile intervertebrale

Pentru asigurarea mobilității și rezistenței coloanei, vertebrele sunt interconectate prin discurile intervertebrale și ligamentele coloanei.

Rolurile discurilor intervertebrale sunt:

amortizarea șocurilor și presiunilor la care este supus fiecare segment vertebral în cursul mișcărilor și efortului fizic;
transmiterea greutății corpului în direcțiile diferitelor segmente ale coloanei vertebrale;
menținerea curburilor coloanei, funcție asigurată prin rezistența acestora.

Între aceste două categorii de elemente anatomice, ligamentele, pe de o parte, și discurile, pe de-a cealaltă parte, supuse unor forte contrare, se stabilește o anumită stare de echilibru. În afara acestora, coloana este interconectată cu un mare număr de grupe musculare, care prin tonusul lor contribuie la asigurarea echilibrului, menținerea posturii și a unei game variate de mișcări.

Cum se face examinarea coloanei vertebrale

Examinarea coloanei vertebrale se face inițial cu pacientul în poziție ortostatică (în picioare), ulterior se completează cu observarea fiecărui segment în parte și efectuarea manevrelor caracteristice.
Inspecția laterală evaluează gradul de menținere al celor trei curburi fiziologice (lordoza cervicală, cifoza toracală, lordoza lombară). De asemenea, se urmăresc eventualele tulburări de statică, asimetriile sau atitudinele antalgice (poziții nefiziologice adoptate de pacient pentru a-și reduce durerea).

Palparea se face de-a lungul întregii coloanei vertebrale cu identificarea zonelor sensibile. Percuția apofizelor spinoase și a musculaturii paravertebrale produc dureri în contextul unei afecțiuni ce implică discul intervertebral și rădăcinile nervoase.

Gradul de mobilitate se evaluează la nivelul fiecărui segment vertebral prin efectuarea flexiei anterioare și laterale, extensiei și rotației. La nivelul coloanei cervicale se face flexia anterioară cu evaluarea distanței dintre bărbie și piept și flexie posterioară cu evaluarea distanței dintre cap și perete. Se evaluează flexia laterală de fiecare parte a capului și rotația capului. Mobilizarea activă sau pasivă a coloanei cervicale poate fi însoțită de parestezii în zona laterală a gâtului, umărului, brațului, antebrațului sau degetelor.

La nivelul coloanei toracale se evaluează gradul de expansiune a cutiei toracice în timpul mișcărilor respiratorii, prin diferență între circumferință toracică în inspir și expir.

Flexia anterioară la nivelul coloanei lombare evaluează distanța dintre degete și podea. Pacientul cu călcâiele lipite și fără a îndoi genunchii, face flexia anterioară a coloanei lombare. Apoi face flexie laterală în ambele parti. Evaluarea coloanei lombare se face și cu pacientul culcat pe pat. Presupune ridicarea pasivă a membrului inferior, cu genunchiul întins. În diverse afecțiuni apare o durere importantă în coapsă și gambă.

În concluzie, coloana vertebrală trebuie considerată ca o unitate funcțională extrem de importantă a corpului, cu rol de a susține greutatea capului, trunchiului și a membrelor superioare, de a asigura mobilitatea corpului și rol de protecție mecanică a măduvei spinării.

Principalele deformări ale coloanei vertebrale

Fiecare dintre aceste afecțiuni poate apărea dintr-o varietate de motive, inclusiv deformare congenitală (deformare prezentă la naștere), degenerare legată de vârstă, tumori sau infecții, alte afecțiuni sau cauze idiopatice (cauze care nu sunt încă înțelese).

Cervical: Coloana cervicală normală are o lordoză (curbă spre interior)
Toracic: are legătură cu coloana vertebrală în partea superioară și mijlocie a spatelui. Coloana vertebrală toracală normală are o cifoză (curbă spre exterior)
Lombar: are legătură cu coloana vertebrală în partea inferioară a spatelui. Coloana lombară normală are o lordoză (curbă spre interior)
Congenital: prezent la naștere
Degenerativ: are de-a face cu uzura cauzată de înaintarea în vârstă
Idiopatic: apare din motive necunoscute

Deformarea sagitală

Cifoza

Este deformarea coloanei vertebrale, mai exact coloana vertebrală se curbează excesiv spre exterior, creând aspectul unei cocoașe. Este denumită ocazional hipercifoză, pentru a o diferenția de cifoza normală a coloanei vertebrale toracice.

Sindromul bărbiei în piept

Cifoză cervicală și toracică superioară este atât de severă încât bărbia cade în piept.

Lordoza

Reprezintă o deformare rară a coloanei vertebrale în care partea inferioară a spatelui se curbează excesiv spre interior. Este denumită ocazional hiperlordoză pentru a o diferenția de lordoza normală a coloanei lombare. Hiperlordoza poate apărea pentru a compensa hipercifoza în altă parte.

Sindromul Flatback

Este o deformare a coloanei vertebrale în care coloana lombară își pierde lordoza normală.

Dacă deformările din planul sagital împiedică pacientul să adopte o postură verticală cu capul aliniat peste șolduri, rezultatul este un dezechilibru sagital.

Scolioza

Reprezintă o curbă laterală a coloanei vertebrale. Aceasta poate să fie:

Congenitală: o formă de scolioză prezentă la naștere
Infantilă: scolioză care apare la pacienții de 0-3 ani
Juvenilă: scolioza care apare la pacienții cu vârsta de 4-10 ani
Adolescentă: scolioza care apare la pacienții între 11-18 ani
Adultă: scolioza adultului poate fi idiopatică sau degenerativă

Când coloana vertebrală slăbește sau se deformează, restul corpului reacţionează. Mușchii se încordează, plămânii pompează aer mai greu, iar funcțiile simple (cum ar fi mersul pe jos) devin dificile.

Care sunt simptomele/semnele deformării coloanei vertebrale

Semne fizice

Semnele pot fi văzute sau simțite de alte persoane decât de pacient. Semnele scoliozei pot include o diferență în înălțimea umerilor sau șoldurilor, o diferență în modul în care brațele atârnă pe lângă corp, o coloană care este vizibil descentrată sau un cap care pare descentrat față de corp. Semnele dezechilibrului sagital pot include o postură înclinată înainte, o cocoașă în spate sau incapacitatea de a sta drept.

Simptome resimțite de pacient

Simptomele scoliozei variază. Majoritatea cazurilor de scolioză infantilă, juvenilă și adolescentă, de exemplu, nu produc simptome. Scolioza degenerativă este adesea însoțită de durere. Simptomele dezechilibrului sagital variază de la disconfort ușor până la durere severă.

Deformările coloanei vertebrale au, de asemenea, capacitatea de a interfera cu măduva spinării sau rădăcinile nervoase. Întinderea sau compresia măduvei spinării sau a rădăcinilor nervoase produce simptome care pot include durere, slăbiciune, amorțeală sau furnicături care se deplasează pe un braț sau un picior.

Cum sunt diagnosticate deformările coloanei vertebrale?

Pentru a diagnostica o deformare a coloanei vertebrale, un specialist va efectua un examen fizic și va recomanda radiografii ale coloanei vertebrale. În timpul unui examen fizic, medicul va cere de obicei pacientului să se miște în câteva poziții, cum ar fi o îndoire înainte, pentru a observa coloana vertebrală în timp ce se mișcă. Pentru a vedea dacă există o cauză subiacentă a curbei, medicul poate recomanda imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) sau tomografie computerizată (CT), pentru a analiza structura internă a coloanei vertebrale și a zonei din jur.

Tratamentul deformărilor coloanei vertebrale

Atunci când aceste deformări ale coloanei vertebrale duc la durere sau afectează capacitatea de a efectua activități zilnice sau dacă cauzează disfuncții ale măduvei spinării/rădăcinilor nervoase, poate fi necesar un tratament (chirurgical și/sau non-chirurgical).

Tratamentele non-chirurgicale includ medicamente pentru durere, kinetoterapie (inclusiv antrenament pentru mers și postură).

Intervenția chirurgicală este luată în considerare dacă:

Pacientul suferă de dureri severe care nu sunt ameliorate prin terapie fizică sau medicamente pentru durere
Deformarea coloanei vertebrale progresează
Afecțiunea a provocat o deformare fizică care este insuportabilă pentru pacient
Afecțiunea a cauzat comprimarea măduvei spinării sau a rădăcinilor nervoase
Deformarea a rezultat din fracturi, de obicei cauzate de osteoporoză
Deformarea este de o asemenea amploare încât este probabil să progreseze chiar și odată ce creșterea scheletului este completă

Obiectivele intervenției chirurgicale sunt ameliorarea simptomelor și alinierea și stabilizarea coloanei vertebrale. Cu toate acestea, deoarece deformarea coloanei vertebrale variază de la pacient la pacient, nu există două tratamente chirurgicale identice. De aceea, pacientul trebuie să i se adreseze unui medic chirurg care poate determina cel mai bun tratament pentru el.

Alinierea și stabilizarea coloanei vertebrale sunt proceduri complexe. Alinierea coloanei vertebrale trebuie realizată din toate unghiurile, iar menținerea coloanei vertebrale într-o poziție stabilă necesită adesea implantarea de șuruburi și tije.

Dacă deformarea a dus la compresia măduvei spinării sau a nervilor spinali, chirurgul poate efectua o intervenție chirurgicală de decompresie. O laminectomie este un tip comun de intervenție chirurgicală de decompresie. În această procedură, chirurgul îndepărtează o secțiune de os numită lamina din spatele vertebrei. Îndepărtarea laminei oferă spațiu suplimentar pentru măduva spinării și îi permite să funcționeze corect.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
The Lancet - Adult spinal deformity
https://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736(19)31125-0/fulltext#section-3d6acba1-acea-4be2-8dc9-b7e14e5b6583
Yale Medicine - Spinal Deformity
https://www.yalemedicine.org/conditions/spinal-deformity

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...