În majoritatea cazurilor bolile aortei nu determină simptome până în stadii avansate de boală. Datorită dezvoltării progresive a dilataţiei aortice în anevrismele de aortă sau a obstrucţiei prin tromb a vasului simptomele nu apar decât în fazele foarte tardive. Complicaţiile bolilor aortei, care de obicei se produc brusc, sunt foarte intens simptomatice şi determină prezentarea urgentă la medic. Unele dintre aceste complicaţii sunt ameninţătoare de viaţă dacă nu sunt recunoscute şi tratate de urgenţă.

Care sunt simptomele bolilor aortei?

Principalul simptom al bolilor aortei este durerea. Aceasta este localizată diferit în funcţie de segmentul bolnav al vasului. Anevrismele de aortă toracică pot da dureri toracice posterioare între umeri, în timp ce anevrismele de aortă abdominală determină durere de şale. Durerea este surdă, permanentă şi nu are alte manifestări de însoţire. Ea este determinată fie de creşterea rapidă, progresivă, a dilataţiei aortei sau de compresia structurilor anatomice din jur, cum este coloana vertebrală.

Complicaţiile cele mai grave ale anevrismelor de aortă, cum este disecţia acută sau tromboza acută, dau dureri intense apărute brusc cu aceeaşi localizare, între umeri sau în zonele lombare. Migrarea cheagurilor din aortă în vasele membrelor inferioare sau ocluzia aortei distale, dau pe lângă durerea membrelor inferioare răcirea rapidă a segmentelor de membre afectate şi tulburări de sensibilitate şi de mers.

Care sunt modalităţile de diagnostic?

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Deoarece simptomele bolilor aortei sunt tardive, deseori diagnosticul se stabileste întâmplător la examene medicale imagistice efectuate pentru altă suferinţă. De exemplu anevrismele aortei toracice se descoperă la examenul radiologic standard al pieptului în cazul infecţiilor respiratorii ocazionale. Anevrismele aortei abdominale se descoperă frecvent la pacienţi asimptomatici care efectuează ecografie abdominală pentru diagnosticul bolilor hepatice sau ale căilor biliare.

După identificarea prin metode simple cum este examenul radiologic al toracelui sau ecografia abdominală, anevrismele de aortă necesită evaluarea diagnostică precisă prin tomografie computerizată (CT) sau rezonanţă magnetică nucleară (RMN) cu substanţă de contrast. Procedurile poartă numele de angio-CT sau angio-RMN şi trebuie efectuate de medici radiologi cu experienţă în centre antrenate pentru diagnosticul şi tratamentul acestor boli. Astfel aorta se examinează în întregime de la originea în inimă până la bifurcaţia în abdomen cu scopul măsurătorilor precise ale dimensiunilor şi a raporturilor cu vasele organelor interne (Figura 1 şi figura 3).

Pentru utilizarea metodelor diagnostice cele mai bune, angio-CT sau angio-RMN, medicul trebuie să suspecteze mai întâi prezenţa bolilor aortei, fie prin identificarea pacienţilor cu risc (de ex. bărbaţi fumători, după 55 ani pentru anevrismele de aortă abdominală), fie prin examinarea de rutină a pacienţilor cu boli genetice cunoscute (de ex. sindromul Marfan pentru anevrismele de aortă toracică).

Necesită toate bolile aortei tratament invaziv?

Prin urmărirea în timp a bolilor aortei s-au stabilit praguri ale dimensiunilor aortei peste care trebuie efectuat tratamentul corector, chirurgical sau endovascular. Astfel ştim că anevrismele aortei toracice trebuie tratate dacă au diametre transversale mai mari de 65 mm, în timp ce anevrismele aortei abdominale se tratează la diametre de peste 55 mm. Peste aceste valori există risc de complicaţii grave, de tipul rupturii bruşte sau al disecţiei acute de aortă. Dacă anevrismele au dimensiuni inferioare celor de mai sus, boala poate fi urmărită atent de obicei prin efectuarea anuală a angio-CT de control. Creşterea la examene succesive peste dimensiunile de mai sus impune corecţia.

Dacă dimensiunile aortei sunt principalul criteriu de tratament al anevrismelor cronice, asimptomatice sau puţin simptomatice, complicaţiile bolilor aortice se tratează întotdeauna indiferent de diametrele vasului.

Tratamentul medicamentos constă în reducerea cu tratament a valorilor tensiunii arteriale sub 140/90 mmHg, preferabil cât mai jos, oprirea fumatului si administrarea medicamentelor care scad colesterolul sanguin. Aceasta medicaţie este stabilită de cardiolog şi adaptată fiecărui pacient în parte.

Tratamentul chirurgical al suferinţelor aortice

Aceasta este metoda clasică de tratament a bolilor aortei. Este una din procedurile de chirurgie vasculară cu riscurile cele mai mari, datorită traumatismului medical extins şi de implicare a diverselor organe pe lângă care trece aorta (de exemplu plămânul, coloana verterală), precum şi riscul de afectare a vaselor care au origine în aortă (vasele creierului, măduvei spinării sau organelor abdominale). Circulaţia sanguină este oprită în aortă deasupra şi dedesubtul zonei bolnave care de obicei trebuie excizată şi înlocuită cu conducte protetice din plastic, care se suturează în segmente de vas sănătos. Vasele colaterale ale organelor interne trebuie reimplantate în acest tub protetic. Recuperarea postopratorie este dificilă şi prelungită. Este de subliniat că unele boli ale aortei nu pot fi tratate decât prin acest tip de operaţie, cum sunt anevrismele extinse, toraco-abdominale.

Tratamentul endovascular, minim invaziv

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

În ultimii 20 ani anevrismele aortei, disecţia de aortă sau traumatismele închise ale aortei sunt tratate din ce în ce mai frecvent pe calea vaselor de sânge de la rădăcina coapsei, prin metode minim invazive, fără deschiderea chirurgicală a toracelui sau a abdomenului şi mai ales fără intreruperea circulaţiei sanguine în aortă. Pe calea vaselor femurale de la rădăcina coapsei sunt introduse proteze care constau dintr-un schelet metalic autoexpandabil acoperit cu un material plastic.

Acestea sunt strânse într-o teacă de 4-5 mm diametru, se introduc în aortă prin vase şi sunt poziţionate în segmentul aortic bolnav. Ele se auto-expansionează sub control radiologic în sala de cateterism cardiac şi se eliberează în ţesut aortic sănătos deasupra şi dedesubtul zonei bolnave. Astfel se reconstituie un nou perete aortic prin endoproteză, iar segmentul bolnav rămâne în afara protezei (Figura 2 – anevrism de aortă toracică si Figura 4 – anevrism de aortă abdominală tratate endovascular). Acesta se coagulează şi îşi reduce dimensiunile progresiv. Rezultatele pe termen lung ale acestui tip de intervenţie sunt bune şi permit reducerea complicaţiilor periprocedurale ale intervenţiilor chirurgicale, mai ales la pacienţii vârstnici care pot avea boli asociate multiple.