Agitatie psihomotorie: ce este, de ce apare si cum se trateaza?
Agitatie psihomotorie: ce este, de ce apare si cum se trateaza?
Agitatie psihomotorie: ce este, de ce apare si cum se trateaza?
O dezorganizare globală a funcţiilor motorii poartă numele de agitație psihomotorie. Aceasta este, de regulă, corelată cu dezorganizarea funcţionării sistemului nervos central, constând în reducerea controlului mișcărilor, impulsurilor și emoţiilor.
Agitația psihomotorie se referă la o stare de excitabilitate sau neliniște motorie excesivă, însoțită de mișcări involuntare sau repetitive ale corpului. Persoanele care experimentează agitație psihomotorie pot fi incapabile să stea liniștite și pot avea dificultăți în controlul mișcărilor pe care le fac.
Agitație psihomotorie: cauze
Există mai multe cauze posibile ale agitației psihomotorii, inclusiv:
Tulburări psihice
Agitația psihomotorie este adesea asociată cu tulburări psihiatrice, cum ar fi tulburarea bipolară, tulburarea de panică, tulburarea de stres post-traumatic (TSPT), schizofrenia sau tulburările de personalitate. Aceste condiții pot provoca fluctuații ale nivelului de energie și disfuncții ale sistemului de reglare a mișcărilor.
Efecte secundare ale medicamentelor
Anumite medicamente, cum ar fi stimulanții, antidepresivele, medicamentele antipsihotice sau anticonvulsivantele pot determina agitație psihomotorie ca efect secundar. Aceasta poate fi o reacție individuală la medicament sau poate indica necesitatea ajustării dozei sau a schimbării tratamentului.
Consumul de substanțe
Utilizarea sau întreruperea subită a anumitor substanțe, cum ar fi alcoolul, cocaina sau alte substanțe, poate contribui la apariția agitației psihomotorii. Aceasta poate fi rezultatul unei reacții adverse sau a sindromului de abstinență.
Unele boli
Unele afecțiuni medicale, cum ar fi hipertiroidismul, feocromocitomul (tumoră suprarenală) sau unele tulburări neurologice (schizofrenia), pot cauza agitație psihomotorie. Aceste condiții afectează echilibrul substanțelor chimice din creier sau funcția sistemului nervos central, ceea ce poate duce la tulburări ale mișcărilor.
Stres sau anxietate intensă
Situațiile de stres intens sau episoadele de anxietate puternică pot provoca reacții fiziologice și motorii, inclusiv agitație psihomotorie. Aceasta poate fi o manifestare a unei reacții de tip „luptă sau fugi” în fața perceperii unei amenințări.
Cum se manifestă agitația psihomotorie?
O persoană cu agitație psihomotorie se confruntă cu:
- Dezorganizare - poate fi gradată până la forme extreme de agitaţie, care se exprimă prin nevoia incontrolabilă de mişcare, care poate deveni haotică, cu plecări fără scop, fugă, dezinhibiţie gestuală cu manifestări agresive, distrugeri, lovirea obiectelor;
- Neliniştea și anxietatea, care sunt dominante, dar pot fi oricând înlocuite cu depresie, furie sau euforie;
- Impulsivitatea, intoleranţa la frustrare sau la restricţii, tendinţe spre violenţă;
- Un oarecare grad de confuzie.
Agitație psihomotorie: diagnostic
Diagnosticarea necesită o elaborată culegere de date asupra circumstanţelor apariţiei stării respective, situaţii psihotraumatizante, conflicte, consum de substanţe, preexistenţa unor boli.
Examinare fizică
Examinarea fizică somatică presupune analizarea aspectului și culorii tegumentelor, hidratarea, gradul de nutriţie, edeme, dispnee. Medicul va discuta cu pacientul despre simptomele pe care le experimentează, cum ar fi mișcările involuntare sau repetitive, neliniștea psihică sau incapacitatea de a sta liniștit. Aceasta poate implica și evaluarea nivelului de energie, schimbările de dispoziție, starea de spirit și orice alte simptome asociate.
Evaluarea contextului și a factorilor de stres
Profesionistul va investiga contextul social și emoțional al individului, inclusiv factorii de stres sau evenimentele recente care ar putea contribui la apariția simptomelor de agitație psihomotorie.
Examen neurologic
Examenul neurologic este extrem de important mai ales în prezenţa unor stări confuzionale. Indicatori importanţi în stările de agitație sunt: amețeala, cefaleea, tremurăturile, reacțiile pupilare, dificultați în coordonare si în mers, pierderea vorbirii, paraliziile, convulsiile de toate tipurile. Evaluarea stării psihice se va concentra asupra conștienței lucide sau cu diferite grade de tulburare, a capacitătii de orientare, a judecății, a stării afective.
Excluderea cauzelor medicale
În majoritatea cazurilor este nevoie și de o evaluare clinică pentru stabilirea unor constante metabolice: ureea, creatinina, glicemia, corpii cetonici, electroliții. De asemenea, se mai poate recurge la examenul fundului de ochi, EEG, puncție lombară. Deoarece agitația psihomotorie poate fi cauzată de afecțiuni medicale subiacente, medicul poate solicita teste de laborator și alte investigații medicale pentru a exclude orice afecțiuni fizice care ar putea contribui la simptome.
Diagnosticul poate necesita, deci, colaborare interdisciplinară, deoarece stările psihice reflectă calitatea funcționării organismului, iar existența unor boli psihice în trecut nu împiedică pacientul să se îmbolnăvească de alte afecțiuni (neurologice sau somatice).
Tratamentul pentru agitație psihomotorie
Tratamentul agitației psihomotorii depinde de cauza subiacentă a simptomelor și de severitatea acestora. Un profesionist în domeniul sănătății mintale, cum ar fi un psihiatru sau un psiholog, poate recomanda o abordare terapeutică personalizată. Iată câteva opțiuni de tratament care pot fi luate în considerare:
Terapie farmacologică
În anumite cazuri, medicamentele pot fi prescrise pentru a controla simptomele agitației psihomotorii. Acestea pot include antipsihotice (haloperidol, risperidonă, etc.), benzodiazepine, stabilizatori de dispoziție sau alte medicamente care pot ajuta la calmarea pacientului și la reducerea mișcărilor involuntare. Este important să se respecte recomandările medicului și să se monitorizeze cu atenție efectele și eventualele reacții adverse ale medicamentelor.
Terapie psihologică
Terapia psihologică poate fi benefică în tratarea agitației psihomotorii asociate cu tulburări psihiatrice sau stres intens. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) sau terapia de gestionare a stresului pot ajuta la înțelegerea și la gestionarea factorilor declanșatori, la dezvoltarea de tehnici de relaxare și la îmbunătățirea abilităților de adaptare.
Intervenții non-farmacologice
Anumite strategii non-farmacologice pot fi utile în gestionarea agitației psihomotorii. Acestea pot include exerciții fizice regulate, tehnici de relaxare, terapia prin artă sau muzică, meditația, yoga sau alte activități care pot ajuta la calmarea și eliberarea tensiunii.
Managementul factorilor de stres
Identificarea și gestionarea factorilor de stres pot ajuta la reducerea simptomelor de agitație psihomotorie. Acest lucru poate implica evaluarea mediului, relațiilor și situațiilor care pot contribui la simptome și dezvoltarea de strategii de gestionare a stresului, cum ar fi tehnici de respirație sau planificarea activităților de relaxare.
Sprijin social
Sprijinul social și comunicarea deschisă cu persoanele de încredere pot fi de ajutor în gestionarea agitației psihomotorii. Participarea la grupuri de suport sau consilierea individuală pot oferi un mediu sigur pentru exprimarea emoțiilor și pentru obținerea de sprijin și înțelegere.
Ce complicații poate avea agitația psihomotorie?
- Mișcările necontrolate și impulsurile motorii asociate cu agitația psihomotorie pot crește riscul de rănire fizică. Persoanele agitate pot să se lovească, să cadă sau să se rănească în mod accidental în timpul mișcărilor rapide sau repetitive.
- Mișcările constante sau neliniștea pot face dificilă obținerea unui somn de calitate și pot duce la oboseală și iritabilitate în timpul zilei.
- Simptomele agitației psihomotorii pot afecta abilitățile de concentrare, de comunicare și de interacțiune socială. Aceasta poate duce la dificultăți în relații, la probleme de performanță la locul de muncă sau la dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice.
- Agitația psihomotorie poate fi greu de înțeles și de acceptat pentru cei din jur. Indivizii care o experimentează pot fi stigmatizați sau marginalizați, ceea ce poate duce la izolare socială și la impact negativ asupra stimei de sine și sănătății mintale generale.
- În unele cazuri severe, agitația psihomotorie poate duce la comportament auto-vătămător sau la manifestări violente. Este important să se acorde atenție și să se ia măsuri adecvate pentru a preveni rănirea proprie sau a altora în astfel de situații.
Cum se poate preveni agitația psihomotorie?
Prevenirea agitației psihomotorii poate fi dificilă, deoarece cauzele, așa cum am discutat, pot fi diverse și uneori imprevizibile. Cu toate acestea, există câteva măsuri generale care se pot lua pentru a menține o bună sănătate mintală și a minimiza riscul de apariție a agitației psihomotorii:
Menținerea unei rutine regulate
Stabilitatea și predictibilitatea în rutina zilnică pot ajuta la menținerea unui echilibru emoțional și pot reduce nivelul de stres. Contează mult și somnul suficient, o alimentație echilibrată și implicarea în activități care aduc plăcere și relaxare.
Gestionarea stresului
Stresul este un inamic care poate nu se vede, dar se simte, și care nu poate fi învins, dar poate fi ținut sub control. Dezvoltarea unor tehnici eficiente de gestionare a stresului, cum ar fi yoga, exercițiile de respirație, dansul, excursiile în natură sau alte activități în funcție de fiecare persoană în parte ajută la relaxare și la eliberarea de tensiuni.
Evitarea substanțelor nocive
Pentru a preveni afecțiunea, este necesară și evitarea consumului excesiv de alcool și a drogurilor sau a altor substanțe care pot afecta echilibrul mintal și pot contribui la apariția simptomelor de agitație psihomotorie.
Comunicare și sprijin social
Pentru a menține o stare psihică bună, oamenii au nevoie să aibă persoane cu care pot vorbi, față de care se pot deschide și care să le ofere sprijin și înțelegere în momentele de stres sau dificultate. Unii fac acest lucru în familie, alții cu prietenii sau cu diverse grupuri sociale, important este să existe cineva cu care să se poată împărți emoțiile.
Evitarea factorilor declanșatori cunoscuți
Dacă au fost identificate anumite situații sau factori care declanșează simptomele de agitație psihomotorie, persoana se va strădui să evite sau să gestioneze aceste situații într-un mod adecvat. Un consilier psihologic poate fi de ajutor pentru a dezvolta strategii de gestionare a factorilor declanșatori.
Consultarea profesioniștilor în sănătatea mintală
Dacă există antecedente de tulburări mintale sau simptome grave de agitație psihomotorie, este recomandat un consult la un medic psihiatru sau o ședință la un psiholog pentru evaluare și consiliere (dacă este cazul, psihologul va trimite clientul la medic). Acești profesioniști pot oferi îndrumare și sprijin pentru a menține sănătatea mintală și a preveni apariția sau agravarea simptomelor.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Science Direct - Psychomotor Agitation
https://www.sciencedirect.com/topics/neuroscience/psychomotor-agitation
NCBI - The Management of Psychomotor Agitation Associated with Schizophrenia or Bipolar Disorder: A Brief Review
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8074323/
Studiul „The Management of Psychomotor Agitation Associated with Schizophrenia or Bipolar Disorder: A Brief Review”, apărut în Int J Environ Res Public Health. 2021 Apr; 18(8): 4368. Published online 2021 Apr 20. doi: 10.3390/ijerph18084368, autori: Maurizio Pompili et al.
Te-ar mai putea interesa și...
