Terapia de prima linie a cancerului de prostata metastatic hormonosensibil - Un singur standard terapeutic?

Incepand cu anii 1940, terapia de deprivare androgenica (ADT) a fost considerata standard terapeutic in prima linie pentru pacientii nou diagnosticati cu cancer de prostata metastatic.

Terapia antiandrogenica este inalt eficienta, usor de administrat, cu efect durabil si asociata cu o calitate a vietii acceptabila. Cu toate acestea, in evolutie, multi dintre pacienti dezvolta rezistenta la castrare care, inevitabil, duce la cresterea mortalitatii acestor pacienti. Din acest motiv, majoritatea eforturilor terapeutice actuale s-au indreptat catre aceasta categorie de pacienti, de departe cu un prognostic mult mai rezervat decat alte categorii de pacienti cu cancer de prostata metastatic.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Incepand cu anul 2004, au fost aprobate nu mai putin de 6 terapii distincte pentru tratamentul cancerului de prostata metastatic rezistent la castrare. Principalul argument al acestor noi molecule a fost reprezentat de beneficiul legat de supravietuirea globalam, intalnit in cadrul trialurilor clinice, cu toate ca supravietuirea mediana inregistrata a fost relativ modesta, cu un interval cuprins intre 2 si 5 luni.

Pentru ameliorarea prognosticului, s-au propus ca principale obiective ale terapiilor minimizarea ponderii clonelor tumorale androgen-independente, intarzierea momentului aparitiei rezistentei la castrare si, desigur, ameliorarea supravietuirii globale. In acest context, o serie de trialuri clinice au demonstrat beneficii semnificative in materie de supravietuire globala, prin adaugarea chimioterapiei cu Docetaxel sau a hormonoterapiei cu Abiraterone acetate la terapia standard de deprivare androgenica in cazul cancerelor de prostata metastatice hormonosensibile.

Urmarea acestor rezultate, terapia combinata care include chimioterapia si terapia de deprivare androgenica reprezinta standard terapeutic actual pentru cancerul prostatic metastatic hormonosensibil, cu toate ca nu este inca foarte clar cine trebuie sa primeasca sau sa nu primeasca chimioterapie, abiraterona, ambele formule sau niciuna dintre ele.

Principalele criterii dupa care pacientii metastatici hormonosensibili sunt tratati sunt reprezentate de caracteristicile bolii (rata de proliferare, etc.), dar si de statusul de performanta al pacientilor. In general, s-a observat ca pacientii cu o rata scazuta de proliferare a tumorii, precum si cei care au fost supusi unei terapii locale, fie ca a fost vorba de interventie chirurgicala sau de radioterapie, beneficiaza mult mai putin de adaugarea chimioterapiei la terapia de deprivare androgenica.

In aceste conditii, s-a stabilit drept standard terapeutic adaugarea chimioterapiei la terapia de deprivare androgenica numai la pacientii cu cancer prostatic metastatic de novo, care prezinta un volum tumoral crescut si care sunt simptomatici.

Tabloul clinic al pacientilor cu cancer prostatic rezistent la castrare este extrem de eterogen. In alegerea terapiei adecvate standard este nevoie, la modul ideal, de biomarkeri moleculari care sa selecteze tipul de terapie. In absenta acestora, principalele criterii de alegere optimala a terapiei se regasesc doar la nivelul studiilor clinice randomizate.

In aceste conditii, alegerea terapiei se bazeaza pe factori clinici si nu pe elemente obiective, specifice fiecarui pacient in parte, asa cum sunt biomarkerii, iar dilemele majore ale clinicianului raman: cine este eligibil pentru asocierea chimio-hormonoterapie de novo, alegerea intre chimioterapie (Docetaxel) si hormonoterapie (Abiraterone) si cum influenteaza decizia terapeutica starea generala a pacientului si afectiunile asociate?

In absenta unor biomarkeri, pe langa volumul tumoral si rata de proliferare a tumorii, alti factori de care trebuie tinut cont in decizia terapeutica includ varsta pacientilor, statusul de performanta al acestora, timpul de dublare al antigenului specific prostatic (PSA) inainte de inceperea terapiei, valoarea maxima a PSA pe parcursul terapiei de deprivare androgenica precum si localizarea bolii metastatice.

In concluzie, in baza datelor furnizate de trialurile clinice, nu exista la ora actuala un singur standard terapeutic pentru cancerul de prostata metastatic hormonosensibil. Intelegerea factorilor clinici cu relevanta, alaturi de caracterizarea corecta a biologiei tumorale, reprezinta elemente decisive in personalizarea deciziilor terapeutice in acest tip de cancer.

In acest moment, atat chimioterapia cu Docetaxel, cat si hormonoterapia cu Abiraterone si, foarte curand, cu Enzalutamida raman optiuni la fel de corecte in managementul cancerului prostatic metastatic hormonosensibil.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

 

 

Sursa foto: shutterstock.com

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0