Afecțiunile glandei tiroide în sarcină
Afecțiunile glandei tiroide în sarcină
Afecțiunile glandei tiroide în sarcină
1. Ce trebuie să știi despre glanda tiroidă
2. Problemele glandei tiroide în sarcină
3. Simptomele hipertiroidismului și hipotiroidismului în sarcină
3.1. Hipertiroidismul în sarcină
3.2. Hipotiroidismul în sarcină
4. Cauzele hipertiroidismului și hipotiroidismului în sarcină
4.1. Cauze hipertiroidism în sarcină
4.2. Cauze hipotiroidism în sarcină
5. Diagnosticul afecțiunilor glandei tiroide în sarcină
6. Tratamentul hipertiroidismului și hipotiroidismului în sarcină
6.1. Tratament hipertiroidism în sarcină
6.2. Tratament hipotiroidism în sarcină
7. Complicații ale hipertiroidismului și hipotiroidismului în sarcină
7.1. Complicații hipertiroidism în sarcină
7.2. Complicații hipotiroidism în sarcină
8. Recomandări pentru gestionarea bolilor tiroidiene în sarcină
În timpul sarcinii, chiar dacă nu au existat alte probleme, unele femei se pot confrunta cu dereglarea funcției tiroidiene. În plus, și post partum sunt frecvente cazurile de instalare a hipotiroidismului, mai ales a celui de tip autoimun - Hashimoto, dacă există teren predispozant; însă e posibil ca de fapt declanșarea mecanismelor autoimune să aibă loc chiar din timpul sarcinii.
Bolile tiroidiene, hipertiroidismul și hipotiroidismul, sunt relativ frecvente în timpul sarcinii și sunt important de tratat. Afecțiunile tiroidiene netratate în timpul sarcinii sunt legate de probleme grave, inclusiv nașterea prematură, avortul spontan și nașterea unui bebeluș mort.
1. Ce trebuie să știi despre glanda tiroidă
Glanda tiroidă este o glandă endocrină în formă de fluture care se află în mod normal în partea inferioară a gâtului. Sarcina tiroidei este de a produce hormoni tiroidieni, care sunt secretați în sânge și apoi transportați către fiecare țesut din corp.
Tiroida eliberează hormoni care reglează metabolismul (modul în care corpul folosește energia), inima și sistemul nervos, greutatea, temperatura corpului și multe alte procese din organism.
2. Problemele glandei tiroide în sarcină
Hipertiroidismul (o glandă tiroidă hiperactivă) și hipotiroidismul (o glandă tiroidă subactivă) pot avea un efect negativ asupra fertilității și pot face concepția mai dificilă. Asta pentru că ambele afecțiuni au fost legate de cicluri menstruale neregulate. Însă chiar și cu aceste afecțiuni, poți rămâne însărcinată.
Dacă sunt controlate corespunzător, adesea prin creșterea cantității de hormon tiroidian, femeile cu hipotiroidism pot avea copii sănătoși, neafectați. Pentru pacienții cu tiroidită limfocitară cronică (CLT), numită și tiroidita Hashimoto, există unele dovezi care sugerează un risc crescut de pierdere a sarcinii. Boala Hashimoto este cel mai frecvent tip de reacție autoimună care provoacă o tiroidă hipoactivă. Nu este clar ce cauzează boala lui Hashimoto, dar se dezvoltă în familii. De asemenea, este frecventă la persoanele cu o altă tulburare a sistemului imunitar, cum ar fi diabetul de tip 1 și vitiligo. Cauzele genetice reprezintă aproximativ 15 până la 20 la sută din cazurile de hipotiroidism congenital. Cauza celui mai frecvent tip de hipotiroidism congenital, disgeneza tiroidiană, este de obicei necunoscută. Studiile sugerează că 2 până la 5 la sută din cazuri sunt moștenite.
În primele 18-20 de săptămâni de sarcină, bebelușul este complet dependent de mamă pentru producerea hormonilor tiroidieni, care sunt eliberați prin placentă.
Acești hormonii sunt deosebit de necesari pentru a asigura o dezvoltare sănătoasă în special a creierului și a sistemului nervos al fătului în primele trei luni de sarcină. Începând cu perioada de mijloc a sarcinii, tiroida bebelușului va începe să producă propriii hormoni tiroidieni.
Bebelușul rămâne, însă, dependent de mamă pentru ingerarea unor cantități adecvate de iod, care este esențial pentru producerea hormonilor tiroidieni. În acest sens, Organizația Mondială a Sănătății recomandă un aport de iod de 250 micrograme/zi, în timpul sarcinii.
Estrogenul și gonadotropina corionică umană (hCG) sunt hormonii care influențează testele funcției tiroidiene în sarcină, putând determina creșterea nivelului hormonilor tiroidieni. Din această cauză diagnosticarea bolilor tiroidiene care se dezvoltă în timpul sarcinii poate să fie puțin mai dificilă.
Glanda tiroidă, de asemenea, poate crește în volum în timpul sarcinii. Cu toate acestea, gușa asociată sarcinii apare mult mai frecvent în zonele cu deficit de iod, ale lumii. Această creștere este, de obicei, de 10-15%, a dimensiunii și nu este evidentă, în general, la examinarea fizică efectuată de medic. Societatea Endocrină Americană recomandă menținerea nivelurilor de TSH între 0,2-<2,5 mU/L în primul trimestru de sarcină și între 0,3-3 mU/L în celelalte trimestre.
Medicul tău, însă, va fi atent la simptomele care sugerează necesitatea unor teste suplimentare.
În plus, uneori, se poate dezvolta o tiroidă mărită semnificativ, ceea ce îl va face pe medicul tău să dorească să efectueze testele funcției tiroidiene.
Cu toate acestea, dacă ai hipertiroidism sau hipotiroidism preexistent, ar trebui să te aștepți să primești mai multă asistență medicală pentru a menține aceste afecțiuni sub control în timpul sarcinii, în special în primul trimestru. Ca dietă ar trebui evitate nucile, migdalele, caju, alunele, semințele de in, nucile și mugurii de pin, deoarece pot avea compuși care inhibă tiroida.
Ocazional, sarcina poate provoca simptome similare cu hipertiroidismul, dar dacă ai simptome noi sau care îți pun probleme, inclusiv palpitații, scădere în greutate sau vărsături persistente, trebuie să consulți medicul.
3. Simptomele hipertiroidismului și hipotiroidismului în sarcină
3.1. Hipertiroidismul în sarcină
Simptomele hipertiroidismului pot fi confundate cu cele ale sarcinii, cum ar fi ritmul cardiac crescut, sensibilitatea la căldură și oboseală. Alte simptome ale hipertiroidismului includ:
- bătăi neregulate ale inimii;
- nervozitate crescută;
- greață sau vărsături severe;
- tremurat ușor al mâinii;
- probleme cu somnul;
- pierdere în greutate;
- creștere mică în greutate, peste cea așteptată de la o sarcină tipică.
3.2. Hipotiroidismul în sarcină
Simptomele hipotiroidismului, cum ar fi oboseala severă și creșterea în greutate, pot fi ușor confundate cu simptomele normale ale sarcinii. Alte simptome pot include:
- constipație;
- dificultate de concentrare sau probleme de memorie;
- sensibilitate la temperaturi scăzute;
- crampe musculare.
4. Cauzele hipertiroidismului și hipotiroidismului în sarcină
4.1. Cauze hipertiroidism în sarcină
Cea mai frecventă cauză a hipertiroidismului matern în timpul sarcinii este boala autoimună Graves, care apare la 0,2% dintre pacientele gravide. În cazul acestei tulburări, organismul produce un anticorp (o proteină produsă de organism atunci când crede că este prezent un virus sau o bacterie) numită imunoglobulină stimulatoare a tiroidei (TSI), care determină glanda tiroidă să reacționeze excesiv și să producă prea mult hormon tiroidian.
Mai mult decât atât, niveluri foarte ridicate de gonadotropină corionică umană (hCG), observate în formele severe de grețuri matinale, pot provoca hipertiroidism tranzitoriu la începutul sarcinii.
Chiar dacă ai suferit un tratament cu iod radioactiv sau o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea tiroidei, corpul tău poate produce în continuare imunoglobulină. Dacă aceste niveluri cresc prea mult, imunoglobulina va călători prin sânge până la fătul în curs de dezvoltare, ceea ce poate determina ca tiroida acestuia să înceapă să producă mai mulți hormoni decât este necesar.
Atâta timp cât medicul îți verifică nivelul hormonilor tiroidieni, atât ție, cât și fătului vei primi îngrijirea necesară pentru a ține sub control orice problemă medicală.
4.2. Cauze hipotiroidism în sarcină
Cea mai frecventă cauză a hipotiroidismului este tulburarea autoimună cunoscută sub numele de tiroidita Hashimoto. În cazul acesteia, organismul atacă din greșeală celulele glandei tiroide, lăsând tiroida fără suficiente celule și enzime pentru a produce suficient hormon tiroidian care să îndeplinească nevoile organismului.
Astfel, hipotiroidismul în sarcină poate apărea din cauza existenței inițiale a tiroiditei Hashimoto, a tratamentului inadecvat al unei femei suferinde de hipotiroidism dintr-o varietate de cauze sau a supratratamentului unei femei hipertiroidiene cu medicamente antitiroidiene. Aproximativ, 2,5% dintre femei vor avea un TSH mai mare de 6 mUI/L (ușor crescut) și 0,4% vor avea un TSH mai mare de 10 mUI/L în timpul sarcinii.
5. Diagnosticul afecțiunilor glandei tiroide în sarcină
Hipertiroidismul și hipotiroidismul în timpul sarcinii sunt diagnosticate pe baza simptomelor, examenului fizic și analizelor de sânge pentru a măsura nivelul hormonului de stimulare a tiroidei (TSH) și hormonilor tiroidieni T4 (tiroxina) și T3 (triiodotironina).
O ecografie tiroidiană poate fi efectuată pentru a evalua dimensiunea, forma și structura glandei tiroide. Acest lucru poate ajuta la detectarea chisturilor, a nodulilor sau a altor anomalii. În cazul în care se observă noduli sau alte anomalii suspecte la ecografia tiroidiană, medicul poate recomanda o biopsie tiroidiană. Aceasta implică prelevarea unei mici mostre de țesut tiroidian pentru a fi examinată în laborator și pentru a exclude posibilitatea unui cancer tiroidian.
Este important să menționăm că glanda tiroidă poate suferi modificări fiziologice normale în timpul sarcinii, iar valorile hormonilor tiroidieni pot fi influențați de aceste schimbări. Prin urmare, este esențial să se țină cont de intervalul de referință specific pentru sarcină atunci când se interpretează rezultatele testelor.
Dacă este diagnosticată o afecțiune a glandei tiroide în timpul sarcinii, medicul va stabili un plan de tratament adecvat pentru a menține echilibrul hormonal și a asigura sănătatea mamei și a fătului. Este important să se urmeze îndrumările medicului și să se efectueze controale regulate pentru a monitoriza evoluția afecțiunii și a ajusta tratamentul, dacă este necesar.
6. Tratamentul hipertiroidismului și hipotiroidismului în sarcină
6.1. Tratament hipertiroidism în sarcină
Pentru femeile care necesită tratament pentru hipertiroidism, se utilizează un medicament antitiroidian care blochează producția de hormoni tiroidieni. Acest medicament, Propiltiouracil, se administrează, de obicei, în primul trimestru și, dacă este necesar, poate fi utilizat Metimazol, după primul trimestru. În cazuri rare, în care femeile nu răspund la aceste medicamente sau au efecte secundare din cauza terapiilor, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea unei părți a tiroidei.
Hipertiroidismul poate fi tratat asadar cu:
- Metimazol sau Tiamazol; agent preferat după primul trimestru, 10 până la 40 mg pe zi pe cale orală în două reprize.
- Propiltiouracil, 100 până la 450 mg pe zi pe cale orală, în două reprize.
Hipertiroidismul se poate agrava în primele 3 luni după naștere, iar în această situație ar putea fi nevoie să ți se mărească doza de medicamente.
Hipertiroidismul ușor, reprezentat prin niveluri ușor crescute ale hormonilor tiroidieni și simptome minime, este adesea monitorizat îndeaproape fără terapie, atâta timp cât mama și bebelușul nu întâmpină probleme.
În situația în care hipertiroidismul este suficient de sever pentru a necesita terapie, se optează pentru medicamentele antitiroidiene, Propiltiouracilul fiind preferată în primul trimestru.
Nu este recomandată adăugarea de levotiroxină în cazul medicamentației pentru tiroidă.
La pacientele care dezvoltă o reacție alergică la medicamente antitiroidiene, intervenția chirurgicală este o alternativă acceptabilă. Îndepărtarea chirurgicală a glandei tiroide este cea mai sigură în al doilea trimestru de sarcină.
Terapia cu iod radioactiv este contraindicată pentru tratarea hipertiroidismului în timpul sarcinii, deoarece traversează cu ușurință placenta și este absorbit de glanda tiroidă a copilului. Acest lucru poate provoca distrugerea glandei și poate duce la hipotiroidism permanent.
Beta-blocantele pot fi utilizate în timpul sarcinii pentru a ajuta la tratarea palpitațiilor semnificative și a tremorului din cauza hipertiroidismului. Acestea sunt necesare, de obicei, doar până când hipertiroidismul este controlat cu medicamente antitiroidiene și ar trebui utilizate în cantități mici.
6.2. Tratament hipotiroidism în sarcină
Hipotiroidismul este tratat cu un hormon sintetic numit Levotiroxină, care este similar cu hormonul T4 produs de glanda tiroidă, 100 până la 150 mcg pe zi pe cale orală.
În mod ideal, femeile cu hipotiroidism ar trebui să-și optimizeze doza de levotiroxină înainte de a rămâne însărcinate. Necesarul de levotiroxină crește frecvent în timpul sarcinii, de obicei cu 25 până la 50%. În plus, medicul va ajusta doza de levotiroxină odată cu sarcina și va continua să monitorizeze testele funcției tiroidiene la fiecare 4 săptămâni în prima jumătate a sarcinii pentru a se asigura că femeia are o funcție tiroidiană normală pe tot parcursul sarcinii. De îndată ce naști, poți reveni la doza obișnuită de levotiroxină de dinainte de sarcină.
De aceea, dacă ai hipotiroidism și iei Levotiroxină, este important să îți anunți medicul imediat ce știi că ești gravidă!
Femeile care au un nivel de TSH mai mare de 10 mUI/L în primul trimestru de sarcină trebuie tratate pentru hipotiroidism. În schimb, femeile cu un TSH de 2,5 sau mai puțin, nu au nevoie de tratament cu levotiroxină. Pentru femeile cu TSH măsurat între 2,5 și 10 mUI/L, recomandările pentru tratament variază și pot depinde de prezența sau absența anticorpilor TPO la mamă.
Când anticorpii TPO sunt pozitivi, tratamentul este recomandat atunci când TSH este peste 4 mUI/L și trebuie luat în considerare atunci când TSH este între 2,5 și 4,0 mUI/L. Cu toate acestea, atunci când nu există anticorpi TPO, adică sunt negativi, recomandările specialiștilor sugerează că tratamentul poate fi luat în considerare atunci când TSH este între 2,5-10,0 mUI/L.
7. Complicații ale hipertiroidismului și hipotiroidismului în sarcină
7.1. Complicații hipertiroidism în sarcină
Hipertiroidismul matern tratat necorespunzător poate duce la travaliul timpuriu și preeclampsie (hipertensiune arterială severă în sarcină).
În plus, femeile cu boala Graves activă în timpul sarcinii prezintă un risc mai mare de a dezvolta hipertiroidism sever, cunoscut sub numele de furtună tiroidiană sau criză tireotoxică.
Boala Graves se poate manifesta inițial în primul trimestru de sarcină sau se poate agrava în această perioadă de timp în cazul unei femei care suferă deja de această tulburare.
Boala Graves se îmbunătățește, adesea, în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină și se poate agrava în perioada postpartum sau poate apărea atunci pentru prima dată.
Hipertiroidismul matern necontrolat a fost asociat cu tahicardie fetală (ritm cardiac rapid), bebeluși mici ca dimensiune pentru vârsta lor gestațională, naștere prematură, moartea unui făt în uter și malformații congenitale.
7.2. Complicații hipotiroidism în sarcină
Hipotiroidismul netratat sau tratat inadecvat are un risc crescut de avort spontan și a fost asociat cu anemie maternă, miopatie (durere musculară, slăbiciune), insuficiență cardiacă congestivă, preeclampsie (o creștere foarte mare a tensiunii arteriale), anomalii placentare și hemoragie postpartum (sângerare). Aceste complicații sunt mai probabil să apară la femeile cu hipotiroidism sever. Unele riscuri par să fie, de asemenea, mai mari la femeile cu anticorpi împotriva peroxidazei tiroidiene (TPO). Este posibil ca femeile cu hipotiroidism ușor să nu aibă simptome sau să le atribuie sarcinii.
Copiii născuți cu hipotiroidism congenital (fără funcție tiroidiană la naștere) pot prezenta anomalii cognitive, neurologice și de dezvoltare severe dacă afecțiunea nu este recunoscută și tratată prompt. Cu un tratament precoce, aceste anomalii de dezvoltare pot fi prevenite în mare măsură.
Hipotiroidismul sever netratat la mamă poate duce la tulburarea dezvoltării creierului la copil. Studii recente au sugerat că anomalii ușoare ale creierului pot fi prezente și la copiii născuți de femei care au avut hipotiroidism ușor netratat în timpul sarcinii.
8. Recomandări pentru gestionarea bolilor tiroidiene în sarcină
Vitaminele prenatale conțin fier și calciu care pot bloca absorbția hormonului tiroidian în organism. Din acest motiv, Levotiroxina și vitaminele prenatale nu trebuie luate în același timp, ci la o distanță de cel puțin 4 ore.
Specialiștii recomandă verificarea TSH-ulu, de îndată ce sarcina este confirmată, la femeile cu risc crescut de boală tiroidiană, cum ar fi cele cu tratament anterior pentru hipertiroidism sau hipotiroidism, cu antecedente familiale de boală tiroidiană, cu antecedente personale de boală autoimună și acelea care suferă de gușă, adică o mărire anormală a glandei tiroide.
Femeile cu antecedente de boală Graves care au fost tratate cu iod radioactiv (RAI) sau au suferit o tiroidectomie ar trebui să li se testeze și anticorpii Graves (TRAb) la începutul sarcinii pentru a evalua riscul de transmiterea de anticorpi la făt.
Dacă anticorpii sunt crescuți se recomandă testarea de urmărire în săptămânile 18-22. În cazul în care anticorpii sunt încă crescuți și atunci, este indicată monitorizare suplimentară în săptămânile 30-34 pentru a evalua necesitatea monitorizării fetale și neonatale.
Se știe că nivelurile ridicate de imunoglobulină maternă cauzează hipertiroidism fetal sau neonatal, dar acest lucru este mai puțin frecvent, aparând în timpul sarcinii la doar 1-5% dintre femeile cu boală Graves.
Din fericire, acest lucru se întâmplă, de obicei, numai atunci când nivelurile de imunoglobulină ale mamei sunt foarte mari. În acest context, măsurarea imunoglobulinei la o mamă cu boala Graves este recomandată la începutul sarcinii și, dacă valorile inițiale sunt crescute se va relua în jurul săptămânilor 18-22 de sarcină.
Când o mamă cu boala Graves necesită terapie cu medicamente antitiroidiene în timpul sarcinii, hipertiroidismul fetal este rar. Un motiv potențial de îngrijorare pentru bebeluș este atunci când mama a fost tratată pentru boala Graves, de exemplu a urmat terapie cu iod radioactiv sau a suferit o intervenție chirurgicală, și nu mai necesită medicamente antitiroidiene.
Astfel, este foarte important să spui medicului dacă ai fost tratată pentru boala Graves în trecut pentru o monitorizare adecvată care să îți asigure că bebelușul tău rămâne sănătos în timpul sarcinii!
Medicamentele folosite pentru tratamentul hipertiroidismului traversează placenta și pot afecta funcția tiroidiană a copilului și pot provoca gușă fetală.
Utilizarea oricărui medicament în primul trimestru de sarcină a fost asociată cu malformații congenitale, deși defectele asociate cu Propiltiouracil sunt mai puțin frecvente și mai puțin severe.
În plus, operația de îndepărtare a tiroidei sau tratamentul cu iod radioactiv pot fi luate în considerare înainte de sarcină, pentru a evita necesitatea utilizării medicamentației în timpul sarcinii. Când sunt necesare medicamentele antitiroidiene, Propiltiouracil este de preferat până în săptămâna 16 de sarcină.
Se recomandă, de asemenea, ca cea mai mică doză posibilă de medicamente antitiroidiene să fie utilizată pentru a controla hipertiroidismul matern pentru a minimiza dezvoltarea hipotiroidismului la bebeluș.
În general, beneficiile pentru copil de a trata o mamă cu hipertiroidism în timpul sarcinii depășesc riscurile, dacă terapia este monitorizată cu atenție!
Și după naștere, nivelul de anticorpi crește de obicei și poate duce la o modificare temporară a funcției tiroidiene, iar această tulburare a tiroidei duce adesea la hipotiroidism - o afecțiune cauzată de nivelurile scăzute de hormoni tiroidieni din organism. Așadar, și după naștere poate fi necesară evaluarea funcției tiroidiene, prin efectuarea unui profil hormonal.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
“Hypothyroidism in pregnancy”, autori: Rakesh Kumar Sahay and V. Sri Nagesh - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3354841/#:~:text=Hypothyroidism%20during%20pregnancy%20is%20usually,relaxation%20of%20deep%20tendon%20reflexes.
“Hyperthyroidism in Pregnancy”, autori: Kevin Sorah, Thomas L. Alderson - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559203/
“Thyroid Disease & Pregnancy” - https://www.niddk.nih.gov/health-information/endocrine-diseases/pregnancy-thyroid-disease
Te-ar mai putea interesa și...
