Testul de secreție vaginală: ce este, cum se efectuează, când se recomandă
Testul de secreție vaginală: ce este, cum se efectuează, când se recomandă
Testul de secreție vaginală: ce este, cum se efectuează, când se recomandă
Secreția vaginală ajută la menținerea sănătății țesuturilor vaginale, asigură lubrificarea și protejează împotriva infecțiilor și iritațiilor. Cantitatea, culoarea și consistența scurgerilor vaginale variază în funcție de stadiul ciclului menstrual.
Secreția vaginală normală este albă, neomogenă și vâscoasă, în cadrul căreia se poate observa un număr mic de leucocite polimorfonucleare, probabil provenind din colul uterin. PH-ul este sub 4,5, de obicei între 3,8 și 4,2. Organismele predominante sunt lactobacilii, tije mari gram-pozitive.
Cantitatea normală de secreție vaginală variază de la femeie la femeie și crește în timpul ovulației, în perioada premenstruală și în timpul sarcinii. O secreție vaginală normală nu are miros neplăcut și nu este asociată cu senzația de iritație vaginală, mâncărime sau arsură.
Ce este testul de secreție vaginală?
Un test de secreție vaginală sau frotiu vaginal este un examen ginecologic. Testul de secreție vaginală este utilizat pentru a ajuta la diagnosticarea infecțiilor vaginale care nu afectează tractul urinar. O varietate de teste și culturi se pot face pe secrețiile obținute în momentul examinării pelvine, însă niciunul nu este mai important decât examenul microscopic.
Un medic poate recomanda un test de secreție vaginală dacă o persoană raportează simptome vaginale, inclusiv:
• mâncărime;
• miros neplăcut;
• durere;
• secreție vaginală neobișnuită.
Un medic va folosi acest test de secreție vaginală atunci când suspectează că o pacientă are vaginită, dar și pentru a depista anumite infecții cu transmitere sexuală ori pentru a colecta dovezi legate de agresiunea sexuală.
Pentru a se pregăti o probă de secreție vaginală, se folosește una dintre următoarele metode:
1.Se pune proba în 1 ml de soluție salină și se agită pentru a se amesteca. Se ia o picătură din acest amestec și se așază pe o lamă. Această metodă este preferată dacă secreția vaginală este abundentă, deoarece va dilua secrețiile, astfel încât celulele individuale să poată fi vizualizate mai bine.
2. Se așază o picătură de soluție salină pe o lamă și se adaugă o cantitate mică de secreție vaginală prelevată.
Cauze secreții vaginale patologice
Secrețiile vaginale patologice sunt cauzate de o varietate de cauze, infecțioase și neinfecțioase. Secreția vaginală poate fi cauzată de infecții ale vaginului în sine, dar infecțiile sau inflamația colului uterin conduc, de asemenea, la o creștere a secreției vaginale. La multe paciente, sunt prezente mai multe cauze. Vaginita provoacă inflamația vaginului și este adesea, rezultatul unei infecții sau a unui dezechilibru al bacteriilor vaginale.
Alte cauze ale vaginitei includ:
• niveluri reduse de estrogen după menopauză;
• fluctuații hormonale în timpul și după sarcină;
• soluții iritante;
• unele afecțiuni ale pielii, inclusiv dermatită.
Simptomele vaginitei includ:
• mâncărime, iritație;
• senzația de arsură sau umflături în vagin sau vulvă;
• durere în timpul actului sexual;
• durere în timpul urinării;
• sângerări vaginale ușoare (eng. spotting);
• modificări ale secreției vaginale.
Diagnosticare secreții vaginale patologice
Examinarea fizică atentă alături de examinarea istoricului medical al pacientei, dar și examinarea microscopică a preparatului umed poate ajuta la separarea acestor două condiții și poate indica o etiologie. La examinarea pelvină trebuie acordată o atenție deosebită prezenței sau absenței inflamației cervicale, manifestate de obicei, ca edem, adică exces de lichid apos sau friabilitate sau lipsa de consistență, și prezenței sau absenței secrețiilor mucoprurulente în canalul endocervical.
Inflamația cervicală sau amestecul de mucus și puroi sugerează cervicită, dar infecțiile cervicale, cum ar fi Neisseria gonorrhoeae și Chlamydia trachomatis, pot fi prezente fără ele și trebuie urmărite la pacientele corespunzătoare. Cele trei cauze majore ale vaginitei sunt Trichomonas, Candida și vaginoza bacteriană. Acestea se pot distinge prin teste de laborator adecvate.
Cum se efectuează recoltarea testului de secreție vaginală?
Pacienta se va dezbrăca de la brâu în jos și se va întinde pe masa de examinare, cu picioarele suspendate în etrieri, în suporturile pentru picioare ca la un examen ginecologic obișnuit. Medicul sau personalul medical va introduce un specul, un instrument steril, în vagin pentru a-l ține deschis și a-i permite medicului să vadă în interior în timpul recoltării probei de secreție. Apoi un tampon steril și umed de bumbac este introdus în vagin pentru a preleva o probă de secreție vaginală. Deși este posibil să se simtă presiune sau disconfort, testul nu ar trebui să doară. În final proba de secreție vaginală va fi trimisă la un laborator pentru testare, unde va fi amestecată cu o soluție salină și plasată pe o lamă. Eșantionul este apoi examinat la microscop pentru a verifica dovezile unei infecții.
Cum să te pregătești pentru recoltarea secreției vaginale?
Pentru rezultate cât mai precise ale testului se secreție vaginală:
• dacă ai menstruație, așteaptă până se termină pentru a efectua un test de secreție vaginală;
• nu utiliza medicamente pentru candidoză timp de 3 zile înainte de test;
• dacă ești însărcinată sau crezi că ai putea fi, spune-i medicului înainte de test pentru a clarifica dacă este sigur;
• cu 48 de ore înainte de recoltare nu trebuie să ai contact sexual, să faci spălături vaginale, alte tratamente intravaginale precum geluri, creme, dezinfectante, lubrifianți sau folosirea tampoanelor intravaginale;
• dacă ai o infecție sau urmezi un tratament local, se recomandă recoltarea după încetarea acestuia și vindecarea infecției, adică după 5-7 zile.
Rezultatele anormale ale unei probe de secreție vaginală indică existența unei infecții. Când se uită la microscop, medicul caută, în general, semne ale unei infecții cu Candida albicans, care cauzează candidoza vulvo-vaginală sau prezența anumitor bacterii sau microorganisme, cum ar fi bacteria Gardnerella vaginalis, care cauzează vaginoza bacteriană sau parazitul Trichomonas vaginalis, care cauzează trichomoniaza urogenitală.
Este posibil ca mai multe tipuri de vaginite să fie prezente în același timp. Tipurile comune de vaginite sunt:
• vaginita trichomonas, o infecție cu transmitere sexuală ;
• candidoza vulvo-vaginală, o afecțiune fungică produsă cel mai frecvent de ciuperca Candida Albicans, care poate trăi, alături de alte microorganisme, în tubul digestiv, pe piele și pe mucoase, inclusiv la nivelul florei vaginale;
• vaginoza bacteriană, care este cauzată de o creștere a numărului de bacterii prezente în mod normal în vagin, afectând echilibrul natural al bacteriilor;
• chlamydia sau clamidioză, o infecție bacteriană;
• vaginită virală cum ar fi cea cauzată de virusul herpes simplex (HSV) sau de virusul papiloma uman (HPV);
• vaginita atrofică caracterizează prin subțierea și inflamarea pereților vaginali din cauza reducerii cantității de estrogen.
Tratament după testul de secreție vaginală
Poate dura câteva zile pentru a obține rezultatele testului de secreție vaginală. Medicul tău va adapta tratamentul în funcție de infecția depistată. Tratamentul pentru o infecție cu Candida albicans poate include utilizarea unor creme vaginale, supozitoare vaginale sau medicamente antifungice.
Ovulele vaginale mențin sănătatea și umiditatea naturală la nivel vaginal și favorizează formarea mucoasei vaginale și menținerea unor parametri fiziologici normali, fiind indicate în caz de uscăciune, arsuri și disconfort, dar și pentru un contact sexual fără probleme și adecvat. Totodată, acestea sunt recomandate în toate condițiile care perturbează ecosistemul normal al vaginului.
Dacă ai vaginită neinfecțioasă, aceasta înseamnă că nu a fost cauzată de o infecție și poate fi cauzată de reacții la spray-uri vaginale sau spermicide. Săpunurile parfumate, loțiunile de corp și balsamurile pot provoca, de asemenea, iritații care duc la vaginită neinfecțioasă. Medicul îți va recomanda să eviți oricare dintre aceste produse care pot provoca iritații.
În timpul tratamentului, poate fi necesar să eviți contactul sexual. Dacă ești însărcinată sau crezi că ai putea fi, informează-ți medicul înainte de a-ți prescrie ceva. După tratament, poate fi necesar să reiei testul de secreție vaginală pentru a te asigura că infecția a fost eliminată.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI: „Tests on Vaginal Discharge”, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK288/
Mayo Clinic: „Vaginal discharge”, https://www.mayoclinic.org/symptoms/vaginal-discharge/basics/definition/sym-20050825
Healthline: „Vaginitis Test (Wet Mount)”, https://www.healthline.com/health/vaginitis-test-wet-mount#results
Medical News Today: „What is the wet mount procedure?”, https://www.medicalnewstoday.com/articles/322110
Te-ar mai putea interesa și...
