ONKOTRONE 2 mg/ml - PROSPECT

Prospectul pentru ONKOTRONE 2 mg/ml - de la indicatii si contraindicatii, la compozitie, interactiuni, mod de administare, precautii si reactii adverse posibile
Denumire comercială: ONKOTRONE 2 mg/ml
Substanța activă: MITOXANTRONUM
Concentrația: 2mg/ml
Cod atc: L01DB07
Acțiune terapeutică: ANTIBIOTICE CITOTOXICE SI SUBSTANTE INRUDITE ANTRACICLINE SI SUBSTANTE INRUDITE
Prescripție: PR
Prospect: http://www.anm.ro/_/_PRO/PRO_8636_10.02.16.pdf
Ambalaj: Cutie cu 1 flac. din sticla incolora, cu capacitatea de 15 ml x 5 ml conc. pt. sol. inj.
Cod cim: W42735003
Firma producătoare: BAXTER ONCOLOGY GMBH - GERMANIA
Conținut prospect:
Page 1
background image

 

1

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8636/2016/01-02-03-04 

 

 

        Anexa 1 

                                                                                                                                                                  Prospect 

 
 
 
 
 
 
 

ONKOTRONE 2 mg/ml concentrat pentru soluţie injectabilă  

Mitoxantronă 

 
Compoziţie  
 
Un  ml  concentrat  pentru  soluţie  injectabilă  conţine  mitoxantronă  2  mg  sub  formă  de  clorhidrat  de 
mitoxantronă 2,328 mg şi excipienţi: clorură de sodiu, acetat de sodiu, acid acetic glacial, apă pentru 
preparate injectabile. 

 

Grupa farmacoterapeutică: Antineoplazice. Antracicline şi substanţe înrudite. 
 
Indicaţii terapeutice 
 

-   carcinom mamar 
-   limfoame non-hodgkiniene 
-   leucemia acută mieloidă 
-   carcinom hepatic primitiv 
-   carcinom ovarian 
 

Contraindicaţii 
 
-   hipersensibilitate la mitoxantronă; 
-   sarcină; 
-   alăptare. 
 
Precauţii  
 
Parametrii hematologici trebuie monitorizaţi înaintea fiecărei administrări de Onkotrone, precum şi cel 
puţin o dată pe parcursul fiecărei cure de chimioterapie. După depăşirea unei doze cumulate de 160 
mg/m

2

 (la pacienţii cu risc 140 mg/m

2

), este recomandat controlul funcţiei cardiace. 

 
Parametrii  de  laborator  descrişi  la  pct.  Reacţii adverse,  în  special  valorile  testelor  hepatice,  trebuie 
monitorizaţi înainte şi pe parcursul tratamentului. 
 
Notă: Onkotrone determină o coloraţie albastru-verzui a urinei timp de l - 2 zile după administrare. 
Medicamentul conține sodiu.  
 
Interacţiuni  
 
În  cazul  asocierii  mitoxantronei  cu  alte  citostatice  este  de  aşteptat  o  creştere  a  efectelor  toxice,  în 
special, mielo- şi cardiotoxice. 
 
Atenţionări speciale  
 
Onkotrone va fi utilizat cu prudenţă la pacienţii cu pancitopenie sau infecţii severe, în stadiul acut. De 
asemenea, este necesară prudenţă şi în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică şi/sau renală severe.  
 

Page 2
background image

 

2

Riscul de cardiotoxicitate poate fi crescut la pacienţi cu afecţiuni cardiovasculare sau pacienţilor trataţi 
anterior cu antracicline şi/sau iradiere mediastinală. La pacienţii cu unul sau mai mulţi din factorii de 
risc enumeraţi anterior sau în cazul administrării asociate de Onkotrone cu citostatice cardiotoxice sau 
alte medicamente cardiotoxice, tratamentul trebuie să fie monitorizat cu atenţie (se reduc dozele dacă 
este necesar), totodată fiind obligatoriu şi controlul regulat al funcţiei cardiace. 
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă răspund în general la tratamentul cu digitalice şi/sau diuretice (vezi 
pct. Reacţii adverse). 
 
Leucemia  acută  mieloidă  secundară  a  fost  raportată  la  pacienţi  cu  cancer  trataţi  cu  inhibitori  de 
topoizomerază  II  de  tipul  mitoxantronei.  Apariţia  leucemiei  secundare  refractare  este  mai  frecventă 
atunci  cănd  inhibitorii  de  topoizomerază  II  sunt  administraţi  în  asociere  cu  alte  medicamente 
antineoplazice care care afectează ADN-ul sau radioterapie, atunci când pacienţii sunt trataţi anterior 
intensiv  cu  medicamente  citotoxice,  sau  când  dozele  de  inhibitorii  de  topoizomerază  II  au  fost 
depăşite. Incidenţa acestor evenimente nu a fost cuantificată (vezi , de asemenea, Reacţii adverse). 
 Pacienţii de vârsta fertilă trebuie să folosească măsuri de contracepţie sigure, pe parcursul efectuării 
tratamentului cu Onkotrone, precum şi 3 luni după chimioterapie. 
 
Sarcina şi alăptarea 
 
Onkotrone este contraindicat în timpul sarcinii şi alăptării.  
Nu  au  fost  efectuate  studii  adecvate  şi  bine  controlate  la  gravide  şi  mame  în  perioada  de  alăptare. 
Experienţele  efectuate  la  animale  nu  au  evidenţiat  efecte  teratogene  sau  embriotoxice.  Riscul 
carcinogen al mitoxantronei la om nu este încă elucidat, în prezent nu se cunoaşte dacă mitoxantrona 
traversează bariera placentară sau este secretată în laptele matern. 

 

Capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje 
 
În condiţiile administrării conform instrucţiunilor, acest medicament nu are nici o influenţă asupra 
capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 
 
Doze şi mod de administrare 
 
Doza trebuie atent adaptată pentru fiecare pacient în parte. 
 
Administrare intravenoasă
 
 
Carcinom mamar, limfoame non-Hodgkiniene, carcinoame hepatice primitive, carcinom ovarian 
 
Doza iniţială recomandată în cazul monoterapiei, pentru primul ciclu, este de 14 mg mitoxantronă/m

2

Această doză poate fi repetată după 21 zile. 
 
La pacienţii cu deprimare medulară datorită iradierii şi/sau chimioterapiei anterioare sau la pacienţi cu 
stare  generală  alterată,  doza  iniţială  trebuie  scăzută  la  12  mg  mitoxantronă/m

2

  sau  corespunzător 

parametrilor hematologici. 
 
Pentru fiecare administrare ulterioară de Onkotrone, doza trebuie ajustată în concordanţă cu evoluţia 
stării pacientului, gradul şi durata supresiei. 
 
Pot fi luate în considerare următoarele recomandări cu caracter general: 

Cea mai mică valoare (nadirul) a 
leucocitelor şi trombocitelor (număr 
elemente/mm

3

 - ca regulă, vor fi 

determinate in intervalul 6-15 zile de la 
administrare) 

Revenirea la valorile 

normale 

Doze recomandate, după 

revenirea la valorile normale 

hematologice  

Page 3
background image

 

3

Mai  mult de  1500 leucocite şi  mai  mult 
de 50000 trombocite 

21 zile sau mai puţin 

Se repeta doza anterioara sau 
se creste cu 2 mg/m

2

 daca 

mielosupresia nu este 
considerata suficienta 

Mai  mult de  1500 leucocite şi  mai  mult 
de 50000 trombocite 

Mai mult de 21 zile 

Se  va  aştepta  revenirea  la 
valorile  normale  şi  apoi  se 
administrează  o  doză  egală  cu 
cea anterioară 

Mai  puţin  de  1500  leucocite  sau  mai 
puţin de 50000 trombocite 

Independent  de  timpul 
de revenire la normal 

Se va reduce doza cu 2 mg/m

faţă  de  cea  anterioară,  după 
revenirea la valorile normale 

Mai  puţin  de  1000  leucocite  sau  mai 
puţin de 25000 trombocite 

Independent  de  timpul 
de revenire la normal 

Se va reduce doza cu 4 mg/m

faţă  de  cea  anterioară  după 
revenirea la valorile normale 

 
În cazul asocierii Onkotrone cu un alt citostatic mielotoxic, este recomandată reducerea dozei iniţiale cu 
2 - 4 mg/m

2

 faţă de cea utilizată ca monoterapie. În curele ulterioare de tratament, doza de mitoxantronă 

va trebui modificată în funcţie de evoluţia pacientului sau de durata şi gradul mielosupresiei. 
 
Leucemia acută 
 
Pentru  tratamentul  de  inducţie,  în  cazul  bolnavilor  adulţi  cu  leucemie  acută,  se  recomandă 
administrarea unei doze zilnice de 10 - 12 mg/m

2

 timp de 5 zile consecutiv (doza totală fiind de 50 - 

60 mg/m

2

). Pot fi obţinute rate de remisiune mai mari la doze de 12 mg/m

2

 administrate timp de 5 zile. 

Doze mai mari vor fi administrate numai luând în considerare starea pacientului. 
 
În cazul administrării asociate de Onkotrone cu alte citostatice, poate fi necesară modificarea dozelor 
în funcţie de starea pacientului atât în cursul primei cure de chimioterapie (cea de inducţie) cât şi în 
cursul curelor ulterioare. 
 
Dacă pe parcursul primei cure de tratament cu mitoxantronă apar reacţii adverse non - hematologice 
severe  sau  care  pun  în  pericol  viaţa  pacientului,  o  nouă  cură  de  tratament  cu  Onkotrone  va  fi 
administrată numai după dispariţia oricăror forme de manifestare a acestora. 
 
Instilarea intrapleurală (de exemplu metastaze pleurale din cancerul mamar sau din limfoamele non- 
Hodgkiniene)
 
 
Pentru instilarea intrapleurală se recomandă o doză unică de 20 - 30 mg mitoxantronă. Orice exudat 
pleural  trebuie  îndepărtat  cât  mai  devreme  posibil.  Timpul  de  retenţie  al  mitoxantronei  în  cavitatea 
intrapleurală  este  de  48  ore.  Pacienţii  vor  fi  menţinuţi  activi  pe  parcursul  acestei  perioade  pentru  a 
realiza o bună distribuţie a agentului citostatic în cavitatea pleurală. 
 
După aceste 48 ore se va efectua din nou drenarea cavităţii intrapleurale. Primul ciclu de tratament se 
consideră încheiat în momentul în care cantitatea de exudat evacuată este mai mică de 200 ml. Dacă 
volumul este mai mare de 200 ml, se vor instila suplimentar 30 mg mitoxantronă. Înaintea acestei a 
două administrări se vor verifica parametrii hematologici.  
 
A doua doză intrapleurală de mitoxantronă va fi lăsată pe loc. Doza maximă pentru o cură de tratament 
este  de  60  mg  mitoxantronă.  Se  poate  repeta  instilarea  intrapleurală  dacă  după  4  săptămâni  de 
tratament numărătoarea leucocitelor şi a trombocitelor evidenţiază valori normale. 
 
Terapia sistemică  cu  alţi  agenţi chimioterapici va trebui  evitată timp  de  4  săptămâni  înainte şi după 
administarea intrapleurală de Onkotrone
 
 

Page 4
background image

 

4

 
 
Doze la pacienţii cu insuficienţă renală 
Nu este necesară scăderea dozelor în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. 
 
Doze la pacienţii cu insuficienţă hepatică 
Nu  este  necesară  modificarea  dozelor  în  cazul  pacienţilor  cu  insuficienţă  hepatică  uşoară  sau 
moderată. Pentru modificarea dozei sau prelungirea intervalului de administrare trebuie să se ţină cont 
doar de starea generală de sănătate a pacientului şi severitatea reacţiilor adverse hematologice şi non-
hematologice. 
 
Mod de administrare 
Administrarea de Onkotrone trebuie făcută numai de către un medic specialist oncolog. 
-Administrarea intravenoasă 
Onkotrone poate fi administrat prin injectare intravenoasă lentă (timp de cel puţin 5  minute). Cel  mai 
adecvat procedeu de administrare este prin injectarea lentă în tubulatura unei perfuzii care funcţionează. 
Ca  lichid  de  transport  şi  dizolvare  poate  fi  utilizată  o  soluţie  de  clorură  de  sodiu  sau  de  glucoza  5%, 
izotone. 
 
Onkotrone
 poate fi administrat ca perfuzie de scurtă durată (15-30 minute). Doza va fi diluată în 50-
100 ml dintr-una din soluţiile menţionate anterior. 
 
Dacă se produce extravazarea soluţiei, administrarea va fi imediat întreruptă şi reluată în alt loc. 
Până în prezent au fost raportate doar cazuri izolate de reacţii locale severe (necroză tisulară) datorată 
introducerii accidentale paravenoase. 
 
-Instilarea intrapleurală
 
Pentru instilarea intrapleurală, Onkotrone se diluează cu 50 ml soluţie izotonă de clorură de sodiu. 
Soluţia de mitoxantronă astfel obţinută va fi adusă la temperatura corpului şi instilată foarte lent (5-10 
minute), evitând o presiune  de perfuzie mare. 
 
Durata administrării
 
Pentru toate indicaţiile, când se ajunge la o doză cumulată de 200 mg/m

2

 se va întrerupe administrarea 

mitoxantronei. 
 
Precauţii speciale pentru administrarea în condiţii de siguranţă 
Se recomandă evitarea contaminării în timpul manipulării produsului (prin utilizarea de mănuşi de 
protecţie). După contactul accidental al soluţiei Onkotrone cu tegumentele sau mucoasele, aria 
contaminată va trebui spălată bine cu apă călduţă (nu fierbinte).  
 
Ochii trebuie bine clătiţi cu multă apă. Dacă este necesar se recomandă consult oftalmologic, (vezi 
Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor). 
 
Incompatibilităţi 
 
Onkotrone nu trebuie amestecat cu alte medicamente într-un lichid de perfuzie sau în seringă. În mod 
special nu se va amesteca mitoxantronă cu heparina deoarece poate precipita. 
 
Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor 
 
La  manipularea  produsului  Onkotrone  trebuie  evitată  contaminarea  personalului  sau  medicului  cu 
soluţie  (vezi  "Precauţii  speciale  pentru  mânuirea  în  condiţii  de  siguranţă"),  în  timpul  preparării, 
administrării şi îndepărtării materialelor contaminate, ca şi în timpul decontaminării obiectelor (de ex. 
instrumentar medical), se vor purta întotdeauna mănuşi şi ochelari de protecţie. Obiectele care au venit 
în contact cu soluţia injectabilă pot fi curăţate cu o suspensie de 5,5 părţi de hipoclorit de calciu la 13 
părţi apă şi apoi trebuie clătite bine cu apă. Containerele care au fost decontaminate cu hipoclorit în 

Page 5
background image

 

5

interior  se  pot  utiliza  ca  şi  containere  pentru  soluţiile  de  mitoxantronă,  numai  după  clătire  cu  acid 
acetic diluat şi apoi clătire repetată cu apă.  
 
Îndepărtarea soluţiilor de mitoxantronă nefolosite şi a flacoanelor goale 
 
Soluţiile  de  mitoxantronă  neutilizate  şi  flacoanele  goale  trebuie  aruncate  în  condiţii  de  siguranţă, 
separat de alte medicamente, în acord cu legislaţia naţională privind reziduurile speciale. 
 
Reacţii adverse 
 
Sânge şi măduvă hematopoietică 
 
Deprimarea medulară poate să apară pe parcursul tratamentului cu mitoxantronă, chiar în limitele 
terapeutice normale. Linia leucocitară este în mod deosebit susceptibilă.  
 
Leucocitopenia poate creşte riscul infecţiilor secundare, care pot pune viaţa în pericol.  La pacienţii 
care au efectuat anterior chimioterapie şi/sau radioterapie ca şi la cei cu stare de sănătate precară, poate 
să apară un grad accentuat de deprimare medulară. Cel mai redus număr de leucocite se înregistrează, 
în general, între zilele 6 şi 15 de la administrare. Activitatea medulară şi statusul hematologic, se refac 
de regulă, după un interval de 21 zile. Trombocitopenia şi scăderea numărului eritrocitelor sunt rareori 
observate. 
 
Tract gastro-intestinal 
 
Greaţa şi vărsăturile pot să apară temporar, în cele mai multe cazuri ele sunt de intensitate uşoară până 
la moderată. Foarte rar pot să apară: constipaţie, hemoragii gastro-intestinale, dureri abdominale, 
diaree şi inapetenţă.  
Foarte rar pot apare fenomene de stomatită şi mucozită (de cele mai multe ori minore) – aceste 
manifestări sunt mai frecvent şi mai accentuate în cazul tratamentelor leucemiilor. 
 
Sistem cardiovascular şi pulmonar 
 
După administrarea de mitoxantronă pot să apară reacţii adverse cardiace cum ar fi: modificări 
tranzitorii ale ECG, aritmii, scăderea fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng, dar şi cazuri de 
insuficienţă cardiacă şi dureri precordiale. Aceste efecte cardio-toxice se observă în special la pacienţii 
cu risc crescut, cum sunt cei cu leucemie sau sau cu boli cardiovasculare preexistente. Pacienţii cu 
insuficienţă cardiacă răspund în general la tratamentul cu digitalice şi/sau diuretice (vezi Atenţionări 
speciale
). 
 
Tegumente şi anexe 
 
Alopecia s-a observat în aproximativ 20%-30% din cazuri, fiind reversibilă de cele mai multe ori la 
întreruperea tratamentului. 
 
Sistem imunitar 
Foarte rar pot să apară reacţii de hipersensibilizare. Excepţional, acestea se pot manifesta ca reacţii 
alergice generalizate (reacţii anafilactice). A fost raportată imunosupresia. 
 
Ficat 
Valorile enzimelor hepatice şi bilirubinei pot creşte tranzitoriu în anumite cazuri. Au fost semnalate 
uneori valori patologice ale enzimelor hepatice şi insuficienţa hepatică poate să apară, foarte rar, la 
pacienţii cu leucemie acută trataţi cu mitoxantronă. 
 
Rinichi şi tract urinar  
Pot să apară creşterea tranzitorie a creatininemiei şi uremiei. Mitoxantrona determină o coloraţie 
albastru-verzui a urinei timp de l - 2 zile după administrare. În cazuri rare, au fost observate coloraţie 
albastră a sclerelor, venelor şi ţesutului perivenos, precum şi a unghiilor (inclusiv onicoliză). 
 

Page 6
background image

 

6

 
 
Alte reacţii adverse 
Foarte rar pot să apară: astenie, amenoree, febră, dispnee, manifestări neurologice nespecifice.  
 
Reacţii locale severe (necroze) au fost raportate numai după administrarea paravenoasă a 
medicamentului. 
  
În cazul instilării intrapleurale pot să apară dureri şi reacţii adverse similare celor apărute în cazul 
administrării sistemice. 
 
Inhibitorii de topoizomerază II, inclusiv mitoxantrona, în asociere cu alte medicamente antineoplazice, 
au fost asociate cu apariţia leucemiei acute. 
 
Supradozaj 

 

Simptome ale supradozajului 
 
În  cazul  supradozajului  acut  sau  cronic,  sunt  amplificate  reacţiile  adverse  menţionate  (vezi  Reacţii 
adverse
).  Agravarea  deprimării  medulare  până  la  agranulocitoză  însoţită  de  angină  necrotizantă  şi 
trombocitopenie critică determină conduita de  urmat în cazul supradozajului  acut  sau cronic. Se pot 
produce  ulceraţii  ale  mucoasei  bucale  şi  ale  tractului  gastro-intestinal,  enterocolită  hemoragică  cu 
sângerare masivă, diaree şi simptomele persistente de toxicitate hepatică şi renală.  
 
Dacă aplazia măduvei osoase apare ca rezultat al supradozajului acut, aceasta va persista pe o perioadă 
îndelungată (aproximativ 3 săptămâni), aşa cum rezultă din experienţa actuală. 
Rareori,  la  pacienţii  cu  leucemie  acută,  supradozajul  poate  determina  şi  o  stomatită  accentuată.  Ca 
urmare, se vor lua măsurile necesare profilaxiei şi tratamentului acesteia. 
În cazuri izolate pot să apară simptome cardiace cu diferite grade de severitate. 
 
Tratamentul supradozajului 
 
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru mitoxantronă.  
 
Mitoxantrona este rapid eliminată din plasmă şi are o mare afinitate pentru ţesuturi. De aceea, nu poate 
fi eliminată prin dializă. 
Dacă  se  confirmă  diagnosticul  de  supradozaj,  atunci  se  va  iniţia  profilaxia  infecţiilor  prin 
antibioterapie.  Pentru  a  evita  agranulocitoza  şi  trombocitopenia  se  recomandă  transfuzii  de  sânge 
integral sau concentrate leucocitare şi eritrocitare. Măsurile uzuale în tratamentul de susţinere constau 
în  monitorizarea  echilibrului  hidroelectrolitic,  a  funcţiilor  hepatice  şi  renale,  a  activităţii  cardio-
vasculare, profilaxia candidozelor, etc. Fiecare caz de supradozaj necesită urmărirea atentă a evoluţiei 
clinice pentru evitarea posibilelor complicaţii tardive. 

 

Păstrare 
 
A se păstra la temperaturi sub 25

C, în ambalaj original. A nu se congela. 

 
După diluare conform instrucţiunilor 
Soluţia diluată de mitoxantronă trebuie utilizată în timp de cel mult 2 zile. După acest interval soluţia 
neutilizată se va arunca. 
 
După prima deschidere a flaconului: 
Dacă se respectă tehnicile de asepsie, extragerea soluţiei din flacon se poate face fracţionat, în funcţie 
de necesităţi, timp de până la 7 zile. 
 
 
 

Page 7
background image

 

7

 
Ambalaj 
 
Cutie cu un flacon de sticlă cu capacitate de 15 ml conţinând 5 ml concentrat pentru soluţie injectabilă. 
Cutie  cu  un  flacon  de  sticlă  cu  capacitate  de  15  ml  conţinând  10  ml  concentrat  pentru  soluţie 
injectabilă. 
Cutie  cu  un  flacon  de  sticlă  cu  capacitate  de  15  ml  conţinând  12,5  ml  concentrat  pentru  soluţie 
injectabilă. 
Cutie  cu  un  flacon  de  sticlă  cu  capacitate  de  25  ml  conţinând  15  ml  concentrat  pentru  soluţie 
injectabilă. 
 
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă și fabricantul 
 
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă 
BAXTER ONCOLOGY GmbH 
Kantstraβe 2, 33790 Halle  
Germania 
 
Fabricant 
BAXTER ONCOLOGY GmbH 
Daimlerstrasse 40, 60314 Frankfurt 
Germania 
 
Data revizuirii textului februarie 2016. 
 
 

ONKOTRONE 2 mg/ml se mai gaseste sub urmatorul ambalaj:

Cutie cu 1 flac. din sticla incolora, cu capacitatea de 15 ml x 10 ml conc. pt. sol. inj.

Cutie cu 1 flac. din sticla incolora, cu capacitatea de 15 ml x 12,5 ml conc. pt. sol. inj.

Cutie cu 1 flac. din sticla incolora, cu capacitatea de 25 ml x 15 ml conc. pt. sol. inj.