Recomandarile EULAR pentru gestionarea artritei reumatoide precoce
Recomandarile EULAR pentru gestionarea artritei reumatoide precoce
Recomandarile EULAR pentru gestionarea artritei reumatoide precoce
Artrita reumatoidă precoce este cea depistată în stadiile incipiente ale bolii. În general, termenul „precoce” se referă la debutul bolii în primele șase luni până la doi ani de la apariția simptomelor. Liga Europeană Împotriva Reumatismului (EULAR) a făcut o serie de recomandări legat de gestionarea bolii, despre care discutăm în acest articol.
Liga Europeană Împotriva Reumatismului, abreviată EULAR, este organizația care reprezintă persoanele cu boli reumatismale, precum și societățile medicale și științifice de reumatologie din țările europene. Cu câțiva ani în urmă, EULAR a formulat o serie de principii generale de urmat în cazul pacienților cu artrită reumatoidă precoce, care sunt valabile și în prezent.
Gestionarea artritei reumatoide precoce s-a schimbat în mod considerabil în ultimii 10 ani, sub influența unor noi concepte de diagnostic și noi terapii eficiente. Scopul tratamentului artritei reumatoide precoce trebuie să fie remisia clinică și prevenirea distrugerii articulare. Pacienții cu artrită reumatoidă precoce trebuie să fie identificați și îndrumați către medicul reumatolog pentru a confirma prezența artritei, diagnosticul și prognosticul său și să inițieze strategii adecvate de tratament.
Gestionarea pacienților cu artrită reumatoidă: ghid EULAR
1. Gestionarea artritei precoce ar trebui să aibă în vedere cea mai bună îngrijire și trebuie să se bazeze pe o decizie care să implice pacientul și medicul reumatolog.
2. Reumatologul este medicul specialist care ar trebui să urmărească și să trateze pacienții cu artrită reumatoidă precoce.
3. Un diagnostic cert la un pacient cu artrită precoce trebuie făcut numai după o atentă evaluare a istoricului simptomelor și după examinare clinică, ghidate de teste de laborator și teste imagistice suplimentare.
Alte recomandări EULAR pentru artrita reumatoidă precoce
1. Pacienții care prezintă artrită (orice tumefacție articulară, asociată cu durere sau redoare matinală) trebuie consulati de medicul reumatolog în termen de 6 săptămâni de la debutul simptomelor.
2. Examinarea clinică este metoda pentru detectarea artritei reumatoide, care poate fi confirmată prin ultrasonografie.
3. În cazul în care un diagnostic clar nu poate fi stabilit, iar pacientul are artrită precoce nediferențiată, atunci factorii de risc pentru boala persistentă și / sau erozivă, inclusiv numărul de articulații tumefiate, reactanții de fază acută, factorul reumatoid, anticorpi anti-CCP trebuie să fie luați în considerare în deciziile de management și tratament ale pacientului.
4. Pacienții cu risc de artrită persistentă trebuie să înceapă tratamentul cu DMARD-uri (medicamente antireumatice modificatoare de boală) cât mai devreme posibil (în mod ideal, în termen de 3 luni de la debutul simptomelor), chiar dacă nu sunt îndeplinite criteriile de clasificare pentru boala inflamatorie reumatologică.
5. Printre DMARD-uri, metotrexat este considerat a fi medicamentul de bază și, dacă nu există contraindicații, ar trebui să facă parte din prima linie de tratament la pacienții cu risc de boală persistentă.
6. AINS (medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene) sunt terapii simptomatice eficiente, dar ar trebui să fie utilizate la doza minimă eficace, pentru cel mai scurt timp posibil, după evaluarea gastro-intestinală, renală și a riscurilor cardiovasculare.
7. Glucocorticoizii sistemici reduc durerea, tumefacția și progresia structurală, dar având în vedere efectele lor secundare cumulative, acestea ar trebui să fie folosite la cea mai mică doză necesară, ca tratament adjuvant temporar. Preparatele injectabile intraarticulare ar trebui să fie luate în considerare pentru ameliorarea simptomelor locale de inflamație.
8. Principalul obiectiv al tratamentului cu medicamente din clasa DMARD este de a realiza remisie clinică. Monitorizarea periodică a activității bolii, evenimentele adverse și comorbiditățile ar trebui să ghideze deciziile privind alegerea și schimbările în strategiile de tratament pentru a atinge acest obiectiv.
9. Monitorizarea activității bolii ar trebui să includă numărul articulațiilor dureroase și tumefiate, evaluarea globală a pacientului și a medicului, analiza VSH și testul pentru proteina C reactivă (CRP). Activitatea artritei ar trebui evaluată la interval de1-3 luni până la atingerea țintei de tratament. Evaluarea radiografică și evaluările funcționale ale pacientului pot fi folosite pentru a completa monitorizarea activității bolii.
10. Intervenții non-farmacologice, cum ar fi exercițiile dinamice și terapia ocupațională, ar trebui să fie considerate ca adjuvante la tratamentul medicamentos la pacienții cu artrită reumatoidă precoce.
11. La pacienții cu artrită precoce, renunțarea la fumat, îngrijirea dentară, controlul greutății, evaluarea vaccinărilor și gestionarea comorbidităților ar trebui să fie o parte din îngrijirea generală a pacientului.
12. Informarea pacientului cu privire la boala lui și evoluția acesteia este foarte importantă. Programele educative menite a ajuta pacientul să învețe cum să trăiască cu durerea și dizabilitatea, menținerea capacității de muncă și integrarea socială pot fi utilizate ca intervenții auxiliare.
Mai multe despre DMARD-uri ca tratament în artrita reumatoidă
DMARD-urile sunt concepute pentru a încetini sau a opri progresia bolii, prin suprimarea sistemului imunitar al organismului. Există mai multe clase de DMARD-uri, inclusiv DMARD-uri convenționale (sau sintetice), care sunt utilizate în mod obișnuit ca tratament de primă linie, și DMARD-uri biologice, care sunt produse folosind biotehnologii și vizează în mod specific anumite componente ale sistemului imunitar.
Aceste medicamente reduc inflamația articulațiilor, care este caracteristică artritei reumatoide și altor boli autoimune. Ele încetinesc sau blochează răspunsul imunitar al organismului, care este hiperactiv în aceste condiții. Prin controlul inflamației, pot ajuta la protejarea articulațiilor împotriva deteriorării și deformării asociate cu artrita.
Multe medicamente modificatoare de boală sunt disponibile sub formă de pastile sau capsule pe care pacienții le iau pe cale orală, de obicei, zilnic sau săptămânal. Unele DMARD-uri pot fi administrate prin injecție subcutanată sau intravenoasă. Acestea pot fi auto-administrate acasă sau administrate într-un cadru medical. Utilizarea necesită monitorizare medicală regulată pentru a evalua răspunsul la tratament și pentru a detecta eventualele efecte secundare sau complicații.
Mai multe despre glucocorticoizii sistemici ca tratament în artrita reumatoidă
Glucocorticoizii sistemici (prednison, prednisolon) sunt medicamente antiinflamatoare puternice care sunt utilizate în tratamentul artritei reumatoide pentru a reduce inflamația și pentru a controla simptomele în timpul puseelor bolii. Glucocorticoizii reduc inflamația prin inhibarea proceselor inflamatorii din organism, cum ar fi eliberarea de substanțe chimice inflamatorii și activarea celulelor inflamatorii.
Aceste medicamente ajută la reducerea durerii, a umflăturii și a rigidității articulare asociate cu artrita reumatoidă și suprimă sistemul imunitar al organismului, ceea ce poate reduce răspunsul imun exagerat care caracterizează boala.
Glucocorticoizii sistemici pot fi administrați oral (sub formă de pastile sau lichide), intravenos (prin perfuzie în venă) sau intramuscular (prin injecție în mușchi). Forma de administrare depinde de severitatea simptomelor și de nevoile individuale ale pacientului.
Doza și durata tratamentului cu glucocorticoizi sistemici variază în funcție de gravitatea bolii, răspunsul individual al pacientului și alte considerații medicale. De obicei, sunt prescrise la doze mai mici și pentru perioade scurte de timp pentru a minimiza efectele secundare asociate cu utilizarea pe termen lung.
Utilizarea glucocorticoizilor sistemici necesită monitorizare medicală regulată pentru a evalua răspunsul la tratament, a ajusta dozajul și pentru a detecta eventualele efecte secundare sau complicații. Utilizarea pe termen lung a glucocorticoizilor sistemici poate fi asociată cu efecte secundare precum creșterea în greutate, creșterea tensiunii arteriale, osteoporoză, scăderea imunității și alte complicații. Reducerea treptată a dozei este adesea necesară pentru a preveni efectele secundare și pentru a evita sindromul de întrerupere a corticosteroizilor.
Cum trebuie să se îngrijească pacientul cu artrită reumatoidă?
Iată câteva măsuri de îngrijire pentru pacientul cu artrită reumatoidă:
Respectarea tratamentului medicamentos și a altor indicații medicale
În primul rând, vizitele regulate la medicul reumatolog sunt esențiale pentru gestionarea bolii. Monitorizarea nivelurilor inflamatorii și a stării articulațiilor prin analize de sânge și imagistică medicală poate ajuta la evaluarea evoluției bolii și la ajustarea tratamentului.
Apoi, e necesar ca pacientul să ia medicamentele prescrise de medic conform instrucțiunilor acestuia. Este important să nu întrerupă sau să modifice dozele fără a discuta mai întâi cu medicul. De asemenea, e indicat să respecte programul de exerciții fizice recomandat de medic și de fizioterapie la alte programe de reabilitare.
Atenția la alimentația zilnică
E bine ca pacientul să aibă o alimentație hrănitoare, bogată în fructe, legume, grăsimi sănătoase (nuci, măsline, avocado) și proteine de înaltă calitate (pește, carne slabă, ouă, tofu, linte) pentru a menține o greutate sănătoasă și pentru a reduce inflamația. Se va pune accentul pe alimente antiinflamatoare, precum pește gras (sardine, hering, somon, macrou), legume frunzoase (spanac, varză kale, sfeclă elvețiană etc.), semințe de in și de chia, turmeric, ghimbir, usturoi și ceai verde.
Evitarea fumatului și a abuzului de alcool
Fumatul și consumul excesiv de alcool pot agrava simptomele bolii și pot afecta negativ răspunsul la tratament.
Gestionarea stresului și a oboselii
Practicarea tehnicilor de relaxare, respirația profundă sau yoga, pot ajuta la gestionarea stresului și la reducerea oboselii. Pacientul trebuie să facă tot posibilul să doarmă destul și să aibă un somn odihnitor. De asemenea, e important să își organizeze activitățile zilnice și să ia pauze regulate pentru a-și gestiona eficient energia și pentru a evita suprasolicitarea articulațiilor.
Acceptarea bolii
Pacientul cu artrită reumatoidă poate deveni anxios sau depresiv, de aceea e important să își accepte boala, să se trateze așa cum îi indică medicul și să discute cu familia și prietenii despre problemele pe care le are. Susținerea celor dragi este importantă, iar aderarea la un grup de pacienți cu aceeași boală poate fi, de asemenea, de ajutor.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NIAMS - Rheumatoid Arthritis: Diagnosis, Treatment, and Steps to Take
https://www.niams.nih.gov/health-topics/rheumatoid-arthritis/diagnosis-treatment-and-steps-to-take
NCBI - Disease-Modifying Antirheumatic Drugs (DMARD)
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507863/
BMJ Journals - EULAR recommendations for the management of rheumatoid arthritis with synthetic and biological disease-modifying antirheumatic drugs: 2022 update
https://ard.bmj.com/content/82/1/3
Studiul „EULAR recommendations for the management of rheumatoid arthritis with synthetic and biological disease-modifying antirheumatic drugs: 2022 update”, apărut în Annals of the Rheumatic Diseases 2023;82:3-18, autori: Smolen JS, Landewé RBM, Bergstra SA, et al.
Te-ar mai putea interesa și...
