Hiperplazia benigna de prostata sau marirea prostatei

1. Ce este hiperplazia benignă de prostată?
2. Cât de frecventă este prostata mărită?
3. De ce apare hiperplazia prostatei?
4. Ce simptome dă adenomul de prostată?
5. Cum se pune diagnosticul de hiperplazie de prostată?
6. Când este nevoie de tratament pentru adenomul de prostată?
7. Ce poți face dacă ai hiperplazie benignă de prostată: stil de viață și obiceiuri utile

Recomandările Experților DOC

Hiperplazia benignă de prostată, numită și prostată mărită sau adenom de prostată, este una dintre cele mai frecvente probleme urologice la bărbați după 50 de ani. Deși numele poate speria, vorbim despre o afecțiune benignă, adică nu este cancer, dar poate afecta serios calitatea vieții dacă nu este diagnosticată și tratată la timp. În acest articol explicăm ce este hiperplazia, de ce apare prostata mărită, ce simptome pot apărea, cum se pune diagnosticul și ce opțiuni moderne de tratament există.

Ce este hiperplazia benignă de prostată?

Prostata este o glandă mică, situată sub vezica urinară și în fața rectului, care înconjoară uretra – canalul prin care urina este eliminată din vezică. Rolul ei principal este să producă o parte din lichidul seminal. Hiperplazia benignă de prostată înseamnă că în zona de mijloc a prostatei cresc prea multe celule (atât stromale, cât și glandulare), ceea ce duce la mărirea treptată a glandei. Această „hiperplazie” apasă pe uretră și îngreunează golirea vezicii urinare.

Pe măsură ce prostata se mărește, pereții vezicii trebuie să lucreze mai mult pentru a împinge urina. În timp, vezica se îngroașă, își pierde din elasticitate și nu se mai golește complet. Rezultatul: simptome supărătoare la urinare și, în cazuri avansate, complicații.

Cât de frecventă este prostata mărită?

Studiile internaționale arată că hiperplazia benignă de prostată devine tot mai frecventă odată cu vârsta. Se estimează că între 5–6% dintre bărbații de 40–64 de ani au simptome legate de prostata mărită, peste 25–30% dintre bărbații de peste 65 de ani au semne sugestive de adenom de prostată, iar la nivel global, numărul bărbaților cu hiperplazia prostatei aproape s-a dublat în ultimele trei decenii, odată cu îmbătrânirea populației.

Cu alte cuvinte, hiperplazia prostatei nu este o excepție, ci aproape o normalitate legată de înaintarea în vârstă. Asta nu înseamnă însă că trebuie ignorată – pentru că simptomele și complicațiile pot fi prevenite sau controlate.

De ce apare hiperplazia prostatei?

Cauzele exacte nu sunt complet clarificate, dar există câțiva factori recunoscuți:
• vârsta – după 40–50 de ani, riscul de adenom de prostată crește constant;
• modificările hormonale – echilibrul dintre testosteron și dihidrotestosteron (DHT), precum și rolul estrogenilor, contribuie la hiperplazia celulelor prostatei;
• moștenirea genetică – bărbații cu tată sau frați cu prostată mărită au risc mai mare;
• boli asociate: obezitate, diabet de tip 2, boli cardiovasculare, sedentarism.

Important: hiperplazia benignă de prostată este o creștere în plus a celulelor, dar fără caracter malign. Totuși, adenomul de prostată și cancerul de prostată se pot afla în aceeași glandă, la același pacient. De aceea, evaluarea urologică este esențială.

Ce simptome dă adenomul de prostată?

Simptomele sunt grupate în două mari categorii: simptome „de stocare” (legate de vezică) și simptome „de golire” (legate de trecerea urinei prin uretră).
Cele mai frecvente manifestări ale hiperplaziei prostatei sunt:

• jet urinar slab, subțire sau întrerupt;
• dificultate la pornirea urinării (stai mult până „pornește” jetul);
• senzația că vezica nu se golește complet;
• nevoia de a urina des, inclusiv noaptea (nocturie);
• urgență urinară – senzația că trebuie să mergi imediat la toaletă;
• picurare de urină la finalul micțiunii.

În forme mai avansate de prostată mărită pot apărea:
• infecții urinare repetate;
• sânge în urină;
• durere suprapubiană sau la nivelul perineului;
• episoade de retenție urinară acută – nu mai poți urina deloc, situație care necesită prezentare de urgență.

Aceste simptome sunt descrise generic drept „simptome de tract urinar inferior” (LUTS) și pot avea și alte cauze, motiv pentru care este important consultul medical.

Cum se pune diagnosticul de hiperplazie de prostată?

Diagnosticarea hiperplaziei de prostată combină întotdeauna discuția cu medicul, examinarea și câteva investigații simple. Ghidurile europene și americane pentru simptome urinare la bărbat recomandă următorii pași de bază:
1. Discuția detaliată cu medicul (anamneza)
Urologul te va întreba despre:
◦ ce simptome ai, de când au apărut și cât de supărătoare sunt;
◦ medicamentele pe care le iei;
◦ alte boli (cardiace, neurologice, diabet etc.);
◦ consumul de lichide, cafea, alcool.
2. Scorul de simptome (IPSS)
Adesea se folosește un chestionar standardizat în care notezi cât de des ai anumite simptome. Acesta ajută la aprecierea severității adenomului de prostată și la urmărirea în timp.
3. Examenul clinic
Include tușeul rectal, prin care medicul palpează prostata – își face o idee despre mărimea, consistența și eventualii noduli suspecți.
4. Analize de laborator
◦ sumar de urină (pentru a exclude infecții, sânge etc.);
◦ creatinină (funcția rinichilor);
◦ adesea, PSA (antigen specific prostatic) pentru evaluarea riscului de cancer de prostată.
5. Ecografia
◦ ecografie abdominală pentru a vedea volumul prostatei și cantitatea de urină rămasă în vezică după micțiune (rezidu postmicțional);
◦ uneori ecografie transrectală pentru detalii suplimentare.
6. Teste urodinamice sau cistoscopie
Se rezervă pentru cazurile mai complicate, când nu este clar dacă simptomele sunt date doar de prostata mărită sau există și alte probleme (vezică hiperactivă, strictură de uretră etc.).

Când este nevoie de tratament pentru adenomul de prostată?

Nu orice hiperplazie de prostată necesită imediat tratament agresiv. Decizia depinde de:
• severitatea simptomelor;
• impactul asupra calității vieții;
• prezența complicațiilor (retenție urinară, infecții, afectarea rinichilor).
În linii mari, opțiunile sunt:
1. Monitorizare activă (watchful waiting)
Dacă simptomele sunt ușoare, urologul poate recomanda doar schimbări de stil de viață și controale periodice.
2. Tratament medicamentos
În adenomul de prostată cu simptome moderat-severe se folosesc frecvent:
◦ alfa-blocante – relaxează mușchii din jurul uretrei și gâtului vezicii, îmbunătățind jetul urinar;
◦ inhibitori de 5-alfa-reductază (5-ARI) – micșorează prostata marită în timp, acționând asupra hormonilor;
◦ uneori, asocierea celor două clase;
◦ medicamente pentru vezică hiperactivă sau beta-3 agonisti, dacă există componentă iritativă importantă;
◦ la unii bărbați, doze mici de tadalafil (un medicament folosit și pentru disfuncție erectilă) pot ameliora simptomele urinare.
3. Proceduri minim invazive și chirurgie

Când tratamentul medicamentos nu este suficient sau apar complicații, se iau în calcul:
◦ rezecția transuretrală a prostatei (TURP) – „standardul clasic” de operație endoscopică;
◦ tehnici cu laser (HoLEP, GreenLight) – care vaporizază sau enuclează adenomul de prostată;
◦ proceduri noi, minim invazive (de exemplu, Rezūm – ablație cu abur, dispozitive implantabile pentru lărgirea uretrei);
◦ embolizarea arterelor prostatice, o procedură realizată de obicei de radiologi intervenționiști, care reduce fluxul de sânge către prostata marită și duce la micșorarea ei.

Ghidurile AUA și EAU actualizate în 2023–2024 includ mai multe dintre aceste tehnici ca alternative valabile pentru tratamentul simptomelor moderate și severe.

Ce poți face dacă ai hiperplazie benignă de prostată: stil de viață și obiceiuri utile

Indiferent dacă ești sau nu sub tratament pentru adenomul de prostată, anumite măsuri simple pot gestiona simptomele:

• limitează lichidele seara, în special înainte de culcare;
• redu consumul de alcool și cafeină – pot irita vezica și agrava simptomele;
• mergi la toaletă regulat, nu amâna urinarea prea mult;
• ai grijă la medicamentele care pot agrava simptomele (de exemplu unele decongestionante nazale sau antihistaminice – discută cu medicul);
• menține o greutate sănătoasă și fă mișcare – sedentarismul și obezitatea sunt asociate cu hiperplazia prostatei și simptome mai severe.

Aceste măsuri nu vindecă hiperplazia, dar pot reduce nevoia de a te trezi noaptea și disconfortul diurn.

Hiperplazia vs. cancerul de prostată – sunt același lucru?

Unul dintre cele mai mari motive de îngrijorare este confuzia între hiperplazia benignă și cancerul de prostată. În realitate:
• hiperplazia benignă de prostată înseamnă adenom de prostată, o creștere non-malignă în partea centrală a glandei;
• cancerul de prostată apare, de obicei, în altă zonă (periferică) și are comportament complet diferit.
Totuși:
• un bărbat poate avea și adenom de prostată, și cancer de prostată în același timp;
• faptul că ai simptome de prostată mărită nu exclude cancerul – de aceea se fac tușeul rectal, PSA și alte investigații la nevoie;
• tratamentul pentru hiperplazie nu înlocuiește screeningul sau investigațiile pentru cancerul de prostată.

Așadar, ia în serios simptomele și mergi la urolog, dar nu porni de la ideea că „sigur e cancer”. De cele mai multe ori, la vârste de peste 50–60 de ani, semnele sunt date de hiperplazia benignă.

Când trebuie mers urgent la medic? În general, orice bărbat cu simptome de prostată mărită ar trebui să ajungă la urolog pentru evaluare. Există însă câteva situații de urgență:
• nu mai poți urina deloc (retenție urinară acută);
• ai durere intensă în partea de jos a abdomenului;
• observi sânge vizibil în urină;
• ai febră, frisoane și urinări foarte dureroase (posibilă infecție severă).

În aceste cazuri nu aștepta programarea obișnuită – mergi la camera de gardă sau la un serviciu de urgență.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NIDDK - Enlarged Prostate (Benign Prostatic Hyperplasia)
https://www.niddk.nih.gov/health-information/urologic-diseases/prostate-problems/enlarged-prostate-benign-prostatic-hyperplasia
Merck Manual - Benign Prostatic Hyperplasia
https://www.merckmanuals.com/professional/genitourinary-disorders/benign-prostate-disease/benign-prostatic-hyperplasia

Te-ar mai putea interesa și...

Te-ar mai putea interesa și